noapte… întuneric de cinci stele…
hotel pentru suflete rătăcite…
o lună ascuţită agăţată-ntre ele…
pe un pat încropit dintr-o urmă de vis,
se foiesc o speranţă şi un gând izgonite din paradis…
nu-şi vorbesc…sfideaza tăcut Universul
şi-au făcut aşternut foi nescrise şi drept pernă au versul
când si când mai foşneste un vis printre ele
însă noaptea-l înghite şi sporeşte lumina din stele
prea puţină-i lumina, totdeauna lipseşte
candelabrul de vise aprinse, stă-ntr-un colţ, se-ofileşte
prea puţină-i lumina, niciodată n-ajunge
într-un colţ de-ntuneric, un refren de chitară tot curge…
melodia cuprinde încet hotelul de stele…
conturând cu-ntuneric speranţe şi gânduri şi luna agăţată-ntre ele…
fatadefragi 
„întuneric de 5 stele… lost souls hotel?” 🙂
„Welcome to the hotel California
Such a lovely place
Such a lovely face
Plenty of room at the hotel California
Any time of year, you can find it here…”
ApreciazăApreciază
intr-adevar…abia dupa ce am scris am facut si eu asocierea… este una dintre melodiile mele de suflet…
ApreciazăApreciază
da, melodie-cult… am vazut hotelu’ când am vizitat California cu ani în urma si am aflat ca „vulturii” erau toti „stoned” când au compus-o… 😀
ApreciazăApreciază
zambesc… asta o fi secretul unei reusite care sa dainuie peste timp?… ei erau „stoned”, iar pe noi ne misca pana in strafunduri la nesfarsit…
ApreciazăApreciază
da, se pare ca cei mai durabile melodii au fost compuse sub influentza substantelor „ilicite si ilegale”, e stupéfiant, nu?!… 😀
nu cred ca asta-i secretu’, ci talentu’ lor initial si pasiunea pentru muzica.. multi au plecat deja în neant, foarte tineri, ca niste „comete”: Janis-J, Jim-M, Jimi-H… Lista-i lunga, hélas! Exista si supravietuitori: Keith Richards, Ozzy-O, Lou Reed, Eric Clapton…
ApreciazăApreciază
acum dacă ai să-mi permiţi am să încerc să îţi spun şi cum e dincolo de linie…
narcoticele te degajează….te ajută să te desprinzi. dacă ai talen muzica va curge prin tine….de fapt nu e vb doar de muzică ci de artăă în general…
e simplu…vrei să compui, ai nevoie de o stare….pe care nu o atingi oricum.însă toate au un preţ…şi nu e ieftin!
scuze că am intrat aşa…în vorbă.
ApreciazăApreciază
spune-mi ca nu vorbesti din perspectiva cunoscatorului.!.. cunosc narcotice care” te ajuta sa te desprinzi ” fara sa aiba repercursiuni asupra trupului… insasi arta…cuvantul, rostirea, acordul ce face sa vibreze sufletul mai mult decat ar face-o o substanta chimica… e doar umila mea parere…dar nu sunt artist…
ApreciazăApreciază
:))) ahhhh…orice aş spune acum nu m-ar mai curăţa de etichetă…aş minţi dacă aş spune că n-am fumat…niciodată. atât doar. însă am văzut în alte „părţi” ce înseamnă….
ApreciazăApreciază
gata…mi-am acordat chitara….melancoliile sunt la ele acasă, mai ales dacă le priveşti de sub o salcie plângătoare pe malurile dunării. sau de sus pe scările uitate din grădina mare…e ca un hotel pliiiin de romantici uitaţi
ApreciazăApreciază
„cand se zbate-n salcamii batrani primavara
strazi prelungi, brailene coboara in mine…”… al nostru Mihu Dragomir…
ApreciazăApreciază
in ceea ce ma priveste, nici la scoala nu-mi placea sa pun etichete 🙂 … in ceea ce te priveste, poate ca ti-a prins bine si postul de observator…
ApreciazăApreciază
Pingback: Iubire de 5 stele « Cuvinte Răvășite