drum
impreuna pe drumul tacerii, cu doar un pas intre noi…
nu ne tinem de mana, nu vorbim, mergem tacut neprivind inapoi…
inainte e drumul pustiu si zarea e goala…
nu-i nici toamna, nici iarna, nu-i nici umbra deasa de vara
nu inmugureste surasul pe buzele noastre de tacere uscate
gandurile-s incremenite, sub povara tristetilor sunt incuiate
ne e sete si foamea ne da tarcoale, ne dau rotocoale corbii uitarii
pandesc sa se hraneasca hulpav din trupul plin de rani al iubirii
n-am nicio amintire-n desaga pe care sa vreau sa le-o dau
o sa raman insa-n urma, cu ei la sfat indelung o sa stau
tu mergi cu-ndrazneala-nainte, nu te intoarce sa vezi
cum rup din sufletu-mi corbii infometati, n-o sa strig, o sa privesc pana cand in zarea-nghetata o sa te pierzi
Deranjant de frumos, superb de trist…
…doar cuvinte mergand pe drumul tacerii…
@”impreuna pe drumul tacerii, cu doar un pas intre noi…”
“Hear my words that I might teach you
Take my arms that I might reach you…
But my words, like silent raindrops fell
And echoed in the wells of silence…”
din nimic m-am nascut, spre tacere de mana plecam….
intre cele doua hotare, ne-a fost dat timp sa visam…