progresie
doi fara unu nu inseamna nimic
uneori cad, dar sprijinindu-ma de iubirea ta ma ridic
cand imi sunt zilele goale si cerul cateodata lipsit e de stele
din adancul ochilor tai izvoraste lumina noptilor mele
si cand golul din mine ma cuprinde cu gheare-nghetate
cu sarutul rotund ma redai vietii din moarte
cand imperfectul imi reteaza dreptul la vise
imi imprumuti zborul si aripile tale deschise
minusul meu intr-un plus il transformi cu o ratie de un sarut
mi-esti poveste de suflet, esti intregul viselor care pana acum m-au durut
fara 1 din 2
ramane o jumatate din noi
o luna rotunda pe din doua taiata
ori cu o fata-n lumina si alta intunecata
un intreg in termeni disjuncti descompus
doua regrete, unul spre rasarit, unul catre apus
ne putem intalni arsita la amiaza
ori racoare la miez de noapte cand povestea noastra ofteaza
cand tu esti stea sus pe cer, iar eu umbra ta pe pamant
cand tu esti metafora, iar eu simplu cuvant
o jumatate esti tu, eu alta pot fi
daca peste umbra tristetii o sa arunci praf de stele tarzii
stralucire daca vei imprastia peste intunecatul meu gand
intregul iubirii va sta intre noi legamant
tu stii sa rezolvi a iubirii ecuatie, si nu-i deloc complicata
trebuie sa pui doar egal intre mine si iubirea ce-o port pentru o fata
tu ma compui vers din oarbe cuvinte
esti adevarul din mincinoasa mea minte
am fost 1 si am iubit cat pentru 2
acum sunt 0 dupa egal, singurate neintregita in noi
pe cand toate jumatatile cunoscute din lume se intregeau
singuratatile noastre pasind una spre alta se descompuneau
din doua regrete imprastiate pe cerul pustiu
rasarit-au zorii in diminetile incercanate cand parea prea tarziu
legamantul iubirii intregeste stralucirea de stea cu umbra de vis
am fost doi totdeauna, ne-am compus Cerul cu Soare si Luna in coltul nostru de Paradis
matematicile iubirilor cunoscute nu se aplica la noi
singuratatea neintregita se rotunjeste intotdeauna la doi