mi-e ruga bolnavă si cântecul sec

am făcut cărare bătută de-aici până-n rai
felinarele își împiedicau luminile de trotuare colțuroase
și cădeau pe pământ zdrelindu-și genunchii
păsările destrămau văzduhul în fuioare
norii clădeau temnițe pentru vise

ploua, ploua cu parfum alb de liliac
fredonând agale o melodie de demult…

frunză verde de iubire,
anotimp de înfrunzire
lacrimă de nemurire
frunză verde de-mpăcare
înfrunzi dorul și doare
colo-n miezul câmpului
în pacea pământului
în cântecul cucului
lacrimă de așteptare
cuibărită în frunzare
doare-n piept de rai când trec
brațele când le petrec
peste umeri goi de tine
aripă de nemurire…

Posted in Uncategorized | 2 comentarii

Azi mi-a zâmbit un mugur de cais

Ploile și-au împlinit porunca: pamântul mustește lumină sub apăsarea pașilor.
Izbăvite de întuneric, primăveri se veselesc alergând prin seva copacilor făcând mugurii să pleznească de fericire, închinându-se alb către Cer. Veni-vor dulci binecuvântări dintr-acolo…
Vino! Poruncă-i să zămislim Raiul in fiece suflet ostenit de umblet înghețat!
Hai să împletim ploile în trei, în șapte, în mii de șuvițe, să ne legăm cuvintele de Înalt și să ne legănăm între Lumi vestind întoarcerea Luminii în noi!

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

primăvară uscată

nu mai știu când mi-e dor… inchid pleoapele strâns și-n mine ard nopți
nopțile-n care trupul meu își căuta rostul în palmele viselor tale
in care freamatul gândurilor înmugurite
sfâșia drumuri nebătute și împărțea prin noi mii de cărări
știu…nu va mai fi primăvară vreodată
nu mai pasc pe pajiștea dragostei, miei
îngenuncheată-n tine îmi va sfârși ultima șoaptă înfierata
lăsând în urmă rostul unei altfel poezii

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

La târg

Am fost la târg ieri
Toți precupeții vindeau muguri de primăveri
Muguri timizi, pufoși, moi și calzi,
Abia mijiți feciorelnic dintre zăpezi
Erai și tu, te-am zărit prin mulțime
Așteptai ca o primăvară anume să se uite spre tine
Să-i zâmbești îndrăzneț, să o faci să roșească
Să-i sorbi privirea făcând-o în tine să-nmugurească
Erau multe primăveri, și-atât de greu de ales
Unele erau cochete, zâmbeau alintându-se cu subînțeles
Toate erau lăudate de târgoveți ca fiind de soi princiar
Aveai de unde alege de-ai fi voit mai multe primăveri chiar
Într-un timp ni s-au întâlnit privirile. Nu știai,
Venisem la târg să caut pereche unei primaveri inmugurite in Rai
Se trăgea din vița nobilă a unui sărut învechit
Avea formă de suflet, ai privit-o și de sufletul tău s-a lipit.

Posted in Uncategorized | 5 comentarii

aproape lacrimă

e-aproape moarte…
e pasul tulbure prin glodul
drumului ce ne desparte
de aceea am ales cerul
am făcut pact cu toate astrele lui
să mă strecoare într-o bătaie a inimii tale
când privești un amurg
sau când asculți un cântec de jale
port în mine amănuntele unui dulce păcat
și anotimpul nostru neîntinat
e-aproape vis, brodat c-un pic de amăgire
strecurată printre gene întredeschise
e stralucire
aproape tăcere
și mai e un pic nebunie
în cum vrei să tac

știu, noi am fabricat nebunia
pe cand croiam aripi
din zborul iubirii

aș putea să-ți spun că aș veni
că mi-aș lăsa capul pe pieptul tău
și aș asculta zumzetul cuvintelor
dinaintea începutului
aș tresări auzind
cum se formează din vâltoarea lor
numele meu
și-atunci te-aș săruta nesfârșit
să nu apuci să-l rostești
să mă porți în tine la infinit…
n-o să-i cer zborului iertare
ți-aș mângâia tâmplele sub care
gândul de mine adeseori s-a zbătut
aș putea să-ți vorbesc despre mine
despre cât m-a durut
să fie-aproape moarte în sufletul meu
să-mi fie pasul tulbure
călcând prin cer
apăsat
căutând urmele unui zeu
cu numele tau

Posted in Uncategorized | 6 comentarii

Îngerindu-ne

Orfani de vise adună povești
Le frâng pe genunchii vorbelor ca pe surcele
Socotind c-ar putea aprinde Infernul cu ele
Înșelătoare părere…
E mult de când l-am stins cu un sărut
Neștiut
Nuntitu-s-au teii cu trup de plop
Împodobindu-l cu stele
Din mângâieri răsărit-au muguri de Rai
Vorbind pe limba Cerului și a Luminii
Deschis-au lacătele înnoirii
De la parfumul teilor în floare
Au învățat cuvintele să zboare
De-acolo își iau seva curcubeie
Deschizând cerurile când dănțuiesc..

Învățător de tristeți,
In mine scâncesc veșnicii
Când mâinile-ți dezleagă fantasme
Din lacrima vântului sorbind, reînvii
Pe rugul chemărilor tale.

Posted in Uncategorized | 5 comentarii

Atat

Atat imi lipsesti: cat sa pot respira pacea cuvintelor din linistea ta
Cat sa-mi pot aminti de ce dupa noapte se naste o noua zi
Imi lipsesti dinspre vise, dinspre nori, dinspre soapte,
Imi lipsesti, adunare cand totul in jur de rostul cuvantului brutal ma desparte,
Atat imi lipsesti: cat s-ascult melodia din sufletul meu.
Stiu… drumul intoarcerii e greu, tot mai greu si absentele incep sa fie parte din noi
Zapezile de-altadata s-au schimbat, ostenite de alb, in noroi,
Si-mi lipsesti cat sa faci ordine-n prapadul din jur
Ma ingrop in cenusa cuvintelor, sa le-nvii te conjur
Atat imi lipsesti: cat sa pot accepta minciuna ca dupa intuneric se naste lumina,
Ca dupa ploi nesfarsite cerul zambeste imbujorat
Cat un curcubeu imi lipsesti, cat o mangaiere divina binecuvantand un pacat nevinovat.

Posted in Uncategorized | 9 comentarii