Raiul pe pamant

Fereastra larg deschisà mã întâmpinã cu rãcealã. Frunzele se zbat palide în bãtaia vântului furios. Deasupra felinarelor cerul ísi întinde întunericul cu asprime. Mi se face frig… Îmi asez pledul pe umeri si el mã îmbrãțisează sporindu-mi înfrigurarea. Închid ochii si mã cufund în cãldura amintirilor. Prea mult întuneric…aprinde-mi o stea! Vreau sa-mi intind palmele si sa ating lumina ta…îmi mângâi obrajii cu palme-nghețate… ce vifor, iubite, în suflet îmi bate!…

Abia cazute, frunzele suspinã… In urmă-le, copacul, resemnat, se-nclină, și-ntinde creanga goală spre pământ… dar nu e mângâiere… e numai vânt, vânt, vânt…

Nu mai e foșner, nu mai e poveste, nici licărit de stele nu mai este… Nu-i veselie îndreptata cãtre cer… Ramase Raiul pustiit, stingher… s-a sfărâmat în cioburi ca frunza întomnată… Zidește-l tu, iubite, de poti, încă o dată!

Posted in Uncategorized | 6 comentarii

Duminica întorsului cuvânt

Şi-i pace, în sfârşit…
Se-ntinde leneş umbra unui răsărit
În vază florile au înviat
De când parfumul tău le-a sărutat
Azi dimineaţă roua din grădină
Vestea o zi cu limpede lumină
E încă verde-n jur, tomnatică adiere
Îmi toarce-n gând puf de gutui şi miere
Îmi umple coşul viselor cu alint
Duminica întorsului cuvânt

Posted in Uncategorized | 4 comentarii

Află

te-am spus
trecutului
care mi te-a descris
flacăra
ca cea pe care
am văzut-o în vis
te-am spus deşertului
care nu contenea
să-mi spună că
arde dogoarea
din inima ta
te-am spus izvorului
din care-am băut
şi-am aflat că în tine
are-nceput
mi te-am spus
pleoapelor
sub care te-ncui
în fiece noapte
lângă ochii
căprui

Posted in Uncategorized | Un comentariu

chiromanţie

alintate
curge-vor şoapte
aşezate cuminţi
de-a lungul
drumului
ce ne desparte
între mătasea
credinţei
şi rătăcirea
dorinţei
ierta-ne-vom
nemurirea
odihnind-o
într-un
veşnic
sărut

Posted in Uncategorized | Un comentariu

 Unui zeu, suvenir

O să îndrăznesc să te scriu într-o zi. Să te ating cu degete tremurânde, cu teama fericirii pe buze să-ţi ating tâmpla uşor… cu sărutul înaripat până la sufletul tău o să zbor.

O să îndrăznesc într-o zi să te chem. Nu, nu la telefonul acela care m-a trezit în miez de noapte cândva. O să inventez un alt mod de-a striga, să se-audă şoapta mea până la inima ta.

O să adun într-o zi tot timpul pierdut şi-l voi reedita. O parte o să ţi-l dau ţie să-ţi faci din el stea; unui zeu, suvenir din veşnicia mea.

Posted in Uncategorized | 8 comentarii

drumul tacerii

Ma intorceam in ziua in care mi-ai lasat amintirea sa moara
Am vazut-o pierzandu-se-ncet, ca un fum de tigara
N-am strigat-o, m-am apropiat de tampla sub care
O pastrasesi cu drag, cel mai pretios dintre odoare
Am sarutat-o usor, cu teama instrainarii pe buze uscate
Si am plecat sa-mi petrec amintirea spre moarte

Posted in Uncategorized | 7 comentarii

într-un fel

Mă îmbăt cu parfum de tei îndoit cu tàcere…
Te iubeam într-un fel, așa cum teiul își iubește parfumul dar și-l împrăștie-n vânt, bucurie a tuturor
Într-un fel erai al meu înainte de-a fi al oricui, înaintea cerului si-a astrelor lui, inaintea zilelor mi-erai lumină,
Într-un fel, totdeauna altfel mi-erai
Sorb dor îndoit cu o lacrima din aceeasi cupă din care amândoi, însetați de Iubire, împlinire-am sorbit…
Mai trec uneori pe calea zeilor
Ma privesc ciudat cum umblu cu golul desăgii atârnat de suflet, rascolind colbul cu pasi târșâiți
N-am bătut la ușa nemuririi tale, n-am s-o fac vreodată,
Îmi cunosc lungul pașilor chiar dacă frântul aripii doare când încerc să privesc peste uitate de iubire hotare
Cândva erai al meu fără să te cer și fără să mă știi îți eram
Vezi frunzele-acestea? … Nu stiu sa fosneasca pe limba noastră și verdele lor mi-e străin…
Străină-ti sunt ție și eu, muritoare cu suflet pocal încărcat cu pâine și vin

Posted in Uncategorized | 25 comentarii