Eclipsă

Locul in care adorm stelele si-aminteste de noi
Sărutările cerului ce-mbujorau cândva obraji de fragedă câmpie povestesc despre fecioare încununate de maci și de ploi poleindu-le umerii goi, de foșnet împrăștiind miresme de dor pășind in vârful picioarelor peste creștet de nor

Se zvârcolește în ceruri Luna mușcată de guri înrăite…
Buruieni cresc in pământuri odinioară sfințite, se dezlănțuie aspre furtuni in depărtări, tună cu glas răgușit in o mie de zări, cad tăceri sfârtecate cu furie de șuvoaie de ploi…

Ii pun degetul furtunii pe buze…
– Taci… Abia au adormit câțiva îngeri in cer. Din fulgerul tău s-au aprins candele-n mine Si-abia învățasem să sper…

 

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | 4 comentarii

Epilog

Nu s-a întâmplat nimic. S-a stins o vrajă.
Timpul şi-a agăţat poalele în ghimpii uitării, s-a învârtit o vreme în loc şi-apoi a căzut. Toate clepsidrele s-au spart şi cioburi s-au amestecat cu secunde cândva preţioase.
Plaje cu nisip sclipitor dorm adâncite într-o noapte fără sfârşit.
Liniştea bubuie asurzitor în timpane.
Flăcări îngheţate refuză să se stingă în suflarea tăcerii.
Pescăruşii îşi cer strigătele înapoi, marea îşi adună dantelele şi încearcă să le cârpească.
Îngeri în veşminte cernite bat la ceruri golite de stele.

Nu s-a întâmplat nimic. Timpul nu-şi mai aminteşte cum e să iubească.
Rătăcind în bezna unei palme strânse, o minune s-a stins.

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii

Văgăună

O uitase timpul intr-o scorbură a minții lui
Întâmplare nepetrecând secunde in ceasornic
Respirație întretăiată sprijinindu-si căderea pe fluturii nopții
Abis ciobit de anotimpuri bezmetice
Stol de pasari cu zboruri fugare
Cireș cu albul sfâșiat de o suflare
Rouă înghețând talpa timpului ce-o apasă
Amintire sorbită din ulciorul golit
Vis la picioarele vremii chircit
Timp rătăcit

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Întâlnire

Ia primăvara aceasta in palme
Sărut-o. N-o să te știe
O să privească mirată
Cum dinr-o îmbrățișare
Îi zvâcnesc zboruri prin vene
Și-i cresc aripi de păpădie
Strânge în brațe copacii.
Auzi cum dansează
In seva lor dorul
De floare, de frunză,
De pasăre întoarsă?
Vindecă-ti rănile iernii
Plecându-ti genunchii
În verdele încă stingher
Primăvara din palmele tale
Înflorește
Vezi? Încă mai știi
Descântecul Cerului
Se dezlănțuie ploi
Feciorelnic, primăvara
Își scaldă privirea
In fiecare din noi.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Păcat

Purtam in suflet veșnicii bolnave
Toți vracii clătinau din cap când ne vedeau
Ne apăruseră stele pe trup
Din ochi curcubeie incomplete ne răsăreau
Mie-mi lipsea rosul, lucru pentru o iubire esențial
Tu purtai prea mult negru, cred că te molipsiseși de la pereții șubrezi ai nopților pe care cu bucăți de vise ii sprijineam
Recunosc, părea ciudat sa amesteci cu negru orice culoare ca să zugrăvești fluturi, dar din încropirea aceasta, cât senin izbuteam!
Lumea ne privea cu reticență,
Sunt rari izgoniții din Rai pe motiv ca nu au cules mere  și-au hrănit șerpii cu vise verzi

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Zămisliri

Îți amintesti taina îngerilor?
Am descoperit-o  intr-o noapte
Când adunam stele si le striveam miezul fierbinte-ntre șoapte
Veniseși înfrigurat, cu o jumătate de lună in desagă
De-atata dor uitaseși gustul parfumat de fragă
Iarna-si incrustase pe trupul tău memorii
Ți-am adunat obrazu-n palmă ca să o dai uitării.
Și am intrat în casă amândoi
Purtai in brațe cerul însă taina luminii se-ntâmpla in noi

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Furtună

Ninge copilăreşte, alintat, mofturos, ninge peste poveşti, peste vise, peste drumul spre tine
Ninge apăsat, răvăşitor, cum un sărut se răzbună împrăştiind furtună  prin tine,  prin mine
Ninge ca la început de lume, aproape barbar, învolburat, ninge bărbăteşte, liber, tandru, şoptit,
Peste mâini, peste pleoape, peste buze-nsetate, ninge frumos, uşor ostenit
Ninge-a poveste ce din cer se desface când palmele noastre îngheţate fac pace

Publicat în Uncategorized | 3 comentarii