Credință

Sunt steaua răsărită in lacrima- ți fierbinte
De-atata vreme nu-ndrăznește Inaltul să mă ceară
Lutul mi-e Cer, imi strigă noroiul „Ia aminte!”
Desi doar strălucire am fost in călimară
Si de atatea ori ți-am fost rostire,
Si adormit-am stat sub pleoapa ta
Ma incearca-un  dor acut de nemurire
Aș vrea sub vise sa pot iarăși înnopta

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Topologie

Sunt vecină cu ploaia. Ne bem cafeaua impreună în dimineți vineții când rătăcită de vise, cu ochii deschiși incă mai cred c-ai să vii.
Sunt vecină cu ploaia, îmi zâmbește cald ropotind pe trotuar și mi-e dragă când mângâie blând câte-un prăfuit de-amintiri felinar.
Sunt vecină cu ploaia, deseori o adăpostesc în sufletul meu și mă spăl de păcatul de-a te păstra în suflet mereu. Impărtim impreună aceeași fereastră, eu îi povestesc de iubire, ea, desenându-mi-te curcubeu despre tine îmi dă de știre. Uneori este sobră, inteleaptă, ca o femeie cu fața de vreme ridată. Alteori, nebunatică fecioară, mă cheamă cu glasul strigat s-alergăm impreună prin cer, cum făceam noi odinioară. Adeseori tace întristată cu ochi cenușii și privirea înghețată.
Sunt vecină cu ploaia, locuim fiecare pe câte o stea. Tributare aceluiași cer, o împrumut uneori din lacrima mea.

Posted in Uncategorized | 2 comentarii

Chiriași printre stele

Îmi plăcea pieptul tău când îl simțeam zbătându-se sub tâmplele mele
Adapostit de păru-mi răvășit de arșița vreunui gând nerostit
Îmi plăceau palmele tale trasând dorințe cu forme perfecte printre tăceri inegale
Peste freamătul iscat de căldura unui sărut în adâncul palmei iscusit strecurat
Voi șopti totdeauna rugăciuni pentru un suflet cu trup de poveste
Pentru gânduri și vise, pentru o mângâiere ascunsă-n cuvinte ce dulce-amăgește
Îngenuncheată în fața Iubirii totdeauna cu-ndrazneală voi cere
Un strop de lumină din stele tivind cenușiul unei vieți efemere

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Primăvară mereu

Mergeam adeseori sa dorm in cer. Nopțile își deschideau porțile înnegrite si ma lasau sa pășesc pe meleaguri sfințite.
Mirosea a iubire pe fiece cale, mi-era ușor sa ajung pana la visele tale.
M-asteptai totdeauna. Cu o clipa-nainte imi pregăteai o licoare din alese cuvinte. Pentru mine anume porunceai cireșilor sa înflorească. Supunandu-se veseli împodobeau cu albul lor dragostea noastră. Ma lăsam îmbrăcată cu parfum de petale si-ncuiata cu săruturi in visele tale.
Înfiorate, cădeau spre pământ primăveri…

Stii, totdeauna mi-a plăcut să-mi petrec noptile-n cer…

Posted in Uncategorized | 2 comentarii

cea intarziata mereu

Această dragoste goală
sădită în sufletul tău
ca o ciutura însetată
ori ca un ecou
ca un miez de lumină
tivit de-nnoptari,
ca un cuib de înger,
cu ciuntite aripi de dor,
ca parfumul unei flori
strivită de încă sămânţă,
ca o aripă ne-mperecheată
care tânjeşte a zbor,
ca o fărâmă de lut uscat
închipuinduse zeu…
ca un strigăt de credinţă
înăbuşit sub o palmă de-ateu

atât am de dat,
din asta-s zidită eu,
cea întârziată mereu

Posted in Uncategorized | 3 comentarii

Raiul pe pamant

Fereastra larg deschisà mã întâmpinã cu rãcealã. Frunzele se zbat palide în bãtaia vântului furios. Deasupra felinarelor cerul ísi întinde întunericul cu asprime. Mi se face frig… Îmi asez pledul pe umeri si el mã îmbrãțisează sporindu-mi înfrigurarea. Închid ochii si mã cufund în cãldura amintirilor. Prea mult întuneric…aprinde-mi o stea! Vreau sa-mi intind palmele si sa ating lumina ta…îmi mângâi obrajii cu palme-nghețate… ce vifor, iubite, în suflet îmi bate!…

Abia cazute, frunzele suspinã… In urmă-le, copacul, resemnat, se-nclină, și-ntinde creanga goală spre pământ… dar nu e mângâiere… e numai vânt, vânt, vânt…

Nu mai e foșner, nu mai e poveste, nici licărit de stele nu mai este… Nu-i veselie îndreptata cãtre cer… Ramase Raiul pustiit, stingher… s-a sfărâmat în cioburi ca frunza întomnată… Zidește-l tu, iubite, de poti, încă o dată!

Posted in Uncategorized | 6 comentarii

Duminica întorsului cuvânt

Şi-i pace, în sfârşit…
Se-ntinde leneş umbra unui răsărit
În vază florile au înviat
De când parfumul tău le-a sărutat
Azi dimineaţă roua din grădină
Vestea o zi cu limpede lumină
E încă verde-n jur, tomnatică adiere
Îmi toarce-n gând puf de gutui şi miere
Îmi umple coşul viselor cu alint
Duminica întorsului cuvânt

Posted in Uncategorized | 4 comentarii