resemnare

pe amintirea noastra s-a-ncrustat rugina…
doar pete inrosite de-amurguri ne zambesc…
tot caut printre vorbe uscate-a cui e vina
c-am inteles ca numai pe tine te iubesc…

sunt filistini ce-ascund sub valuri albe
aripi de neputinta, de carton
doar intre noi plutesc in vise dalbe
ingeri rugandu-se sa se preschimbe-n om…

dar amintirea rugineste-ntr-una
si ploile de vise nu razbesc
sa te pastreze pentru totdeauna,
amurgul meu…tu, visul meu nepamantesc!

atunci mi-adun povara de iubire
si plec, cantandu-te ca si-altadat
catre planeta mea de fericire
pe care ingerul, odata, m-a strigat…

Notă | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la resemnare

  1. Domnul Bob spune:

    NIci dacă aș fi îndulcit cu sufletul meu plin de miere floarea care a născut frăguța, parfumul ei n-ar fi fost așa de puternic și ispititor !

    Magnific !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s