De-as fi ştiut ca vii, m-aş fi rugat timpului sa nu mai curga o vreme prin mine…
m-aş fi ascuns intr-o secunda şi-aş fi lasat-o sa ma plasmuiasca:
un vis primăvăratic, cu infatişare pamânteasca….
cu suflet de petala şi cu trup
in care sa te pierzi printr-un sarut …
De-aş fi ştiut ca vii m-aş fi facut devreme,
ţi-aş fi lasat in prag poveri de stele
şi-n minte fluturi albi zburand spre ele…
De-aş fi ştiut ca vii, atâtea aş fi facut…
dar timpul mi s-a incolacit pe glezna şi-a durut…
Cât aş fi vrut să fi ştiut că vii…dar n-am ştiut…
fatadefragi 
Pingback: Cât aș fi vrut « Cuvinte Răvășite