prea scundă ori prea-naltă

nu se poate…
iubirea noastră nu ştie să dea din coate…
stă cuminte pe o băncuţă şi priveşte sfios
cum o măsoară curioşii studiind-o cu atenţie
de sus pâna jos…

e prea scundă,
ori poate-i prea-naltă, nu işi dau seama,
stă cu palmele-n poală şi cu gene prelungi
din privire, cu toata sfiala
îi face nătângi.

se ridică,
păşeşte pe holul cuvintelor cu pas mărunţit
dar semeţ, n-o să-i lase să creadă cumva
că mergând fara tine prin lume
s-a rătăcit…

e prea mult…
şi cuvintele se scurg măsurând cu exactitate
în fiecare zi care trece, acelaşi amurg…
priviţi împreună din lumi diferite
alt Demiurg

te apropii…
uitând ce-a simţit, într-o clipă aleargă
ţi se-ascunde la piept surâzând fericită
încărcându-ţi de  vise o viaţă întreagă
cu o altfel iubită…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s