doar tu

credeai ca doar tu stii drumul chinuit

al sperantei desarte?… si strigatul razvratit

care sparge timpanul iubirii credeai ca e doar al tau?

ca doar in tine  inmugureste frunza parerilor de rau?

te inseli…stau la randul acesta de-un veac,

tot ridic privirea spre cer si-i zambesc inlacrimat

nu-s nimic… mai vibreaza o coarda din mine la cate-un catren

intorcand indaratnic ca o placa stricata acelasi refren

si apoi amuteste, teama-i ascunsa in mine ca lama unui cutit

ce se lasa de vorbe  in rana cea veche prea des rasucit

scriu si sterg, mi-amintesc, si-apoi fug cat mai departe

in cuvintele tale mi-am facut cuib, m-as vrea titlu de carte

insa stiu c-as sfarsi scrisa doar pe ultima fila

ratacita-n erata, cu mentiunea  „usor infantila”

Notă | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la doar tu

  1. Mélanie spune:

    un alter ego feminin de-al domnului Bob?!… aveti acelasi talent în comun, bonne continuation!🙂

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    🙂 ma onorează o asemenea comparatie, admir scriitura domnului Bob…

    Apreciază

  3. Mishuk spune:

    scuză-mă că încep aşa…

    Ai şters ,în van, cuvintele ce ţi le-am scris pe buze.
    Le-ai pus sub radiera timpului şi ai păstrat doar scuze,
    Iar poza noastră-n colţ, pe masă stă culcată,
    Nu te-ai simţit măcar o clipă, tu însăţi vinovată.
    Când am plecat, nu m-ai strigat, şi-atât de rău îmi pare,
    Cu tremur în picior păşeam pe scări, ducându-mă agale,
    Cu gândurile triste ce îmi lăcrimau pe faţă,
    Cu teamă azi, eu te-am pierdut, tu m-ai lipsit de-o viaţă.

    Te mai văd când şi când, mă răscoleşti prin vise,
    Îmi aminteşti de toate, câte ne-au fost scrise,
    Speranţe şi cuvinte am adunat tăcuţi,
    Am rătăcit de-aiurea şi am ajuns pierduţi.
    Ia-mi ochii, mi-i ridică, în a ta privire,
    Iar verdele tău proaspăt să retrezească-n mine,
    Nevoi ce le uitarăm îngropaţi în scuze,
    Să-ţi scriu din nou cuvintele ce le purtai pe buze.

    Apreciază

  4. fatadefragi spune:

    îmi sunt buzele arse de-amintire,
    flăcări de dor ce gândul îmi cuprind…
    radiera s-a tocit in amagire
    iar poza stă ascunsă-n vechiul timp…
    mi-am luat alt nume de când ai plecat,
    m-alintă „Vina” sufletul când geme…
    tu nu ai vrut s-auzi când te-am strigat
    iar azi doar visul ştie să te cheme…
    păşeai pe scări ducând spre nicăieri
    inlăcrimate, vieţi neîntâmplate,
    am câştigat, pierzându-ne, doar temeri,
    destine-n umbră, vise destramate…
    din când in când mă furişez în vise…
    mi-e dor să sorb potirul fericirii
    doar pentru asta nu-mi trebuie scuze
    …trist călator pe-aripa ne-mplinirii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s