ma doare gandul tau ranit,i-am bandajat in nopti la rand tacerea
i-am pus alaturi un alt gand tacut sa-i ocroteasca altfel invierea
dar sangereaza permanent iubire, si-i palid, aripa de inger ratacit,
am cautat acelasi tip de vise, resuscitandu-l…insa a pierit…
intre padele stralucind de-amurguri revin fortate amintiri celesti
si reinvie, pentru-o clipa numai, zambind, acelasi gand…dar nu mai esti…
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Dar sunt ! Sunt linii, frânte, tremurate
Sunt energii, scântei de viață pe o hârtie măsurate
Sunt un simptom, necunoscut, bizar, pentru o boală rară
Sunt pentru gândul de iubire o regretabilă povară
ApreciazăApreciază
trişti, paşii gândului se-ndreapt-alene spre iesirea din holul veşniciei lăcrimânde
doar o privire mai întoarce-odata, să-şi potolească amintirile flămânde
fără povara ce-a purtat-o-n vise se mişca tot mai greu, şi-i obosit…
dar, ce se-ntamplă?… tristeţea lui intoarce viaţa in gândul tău rănit…!
zâmbeşte alb, se-ntoarce, ridică vălul cu care l-a acoperit, in grabă…
pulsează incă o urmă a iubirii pornită din sărutul de ramas bun ascuns in palmă…
ApreciazăApreciază
minunat scrieti la 4 mâini, versurile voastre devin partituri „pianotate” de doi virtuosi ai cuvintelor…
Va admir si va recitesc cu-aceeasi placere… Bonne continuation & à+! 🙂
ApreciazăApreciază
bonus: 🙂
ApreciazăApreciază
Melanie…ma coplesesc aprecierile tale, stiu ca nu le merit in aceasi masura ca Domnul Bob, dar… ma simt atat de bine… :)) … multumesc!
ApreciazăApreciază
N.B. Te rog sa eviti acel „nu (le) merit”… Merci d’avance! 🙂
cum nu ma cunosti personal si pe viu(sic!), te-asigur ca „asa” sunt si-n viata reala: directa, sincera, nu ma „disimulez”, n-am absolut nimic de dovedit sau de demonstrat nimanui, nu dau sfaturi sau sugestii ne-solicitate… spun ce gândesc, ce (re)simt, altfel tac… I’m serious. Anturajul meu apropiat si prietenii(aceiasi de zeci de ani!) stiu ca nu-s genu’ sa „perii”, ca vor auzi de la mine si ceea ce nu „vor” s-auda, însa-mi apreciaza sinceritatea, stiind ca pot conta pe mine în orice situatie sau circumstantza… compris? am zis! 🙂
ApreciazăApreciază
…am inteles, sa traiti! 🙂
nu stiu de ce, dar cand e vorba despre tine ma tot incearca invidia… pentru cate lucruri stii…pentru cate locuri ai vazut, probabil pentru cate lucruri minunate ti-ai dat voie sa traiesti, pentru faptul ca stii sa fii prietena cu adevarat (cine si-ar dori un prieten care sa stie doar sa laude? adevaratul prieten e cel care-ti arata defectele si te ajuta sa le corectezi,nu?)…pentru ca stii sa spui lucrurilor pe nume fara sa ranesti…pentru ca esti minunata fara sa te straduiesti nici macar un pic…
…iar prietenii tai, sunt convinsa ca stiu cat sunt de norocosi… de fapt, cred ca si pe ei ii invidiez! 🙂
ApreciazăApreciază
O.K. young lady, pe loc repaus! 🙂 Cu „invidia”, you did touch my heart… 🙂
N.B. daca ai trecut pe la coloana mea, mi-ai vazut pozele si-ti imaginezi ce vârsta am, ne-liftata, ne-botoxata, ne-supta(LOL-adevarat!), so time is on your side, babe… 🙂
ApreciazăApreciază
dupa reteta ta, cred ca daca am pune cate un ne- inaintea tuturor cuvintelor ne-am apropia de perfectiune…
ApreciazăApreciază
Pingback: La patru mâini « Cuvinte Răvășite