eu sunt tăcerea iar tu eşti cuvântul, eşti chiriaş de suflet in lumea mea de vis
ţi-am încropit o odăiţă la mansardă să simţi adiind briza a tot ce n-am promis
cu-n braţ de amintiri aprinde astazi focul, se-aud pocnind in soba mănunchiuri de tăceri
azi frange-le pe toate, aruncă-le in flăcări, cenuşa lor să nască noian de mângâieri
eşti chiriaş de seamă, in vaza de pe masa stau flori de câmp culese cu drag in zori de zi
alături, aşezate timid, o călimară şi un caiet te-asteaptă poemele să-ţi scrii
deasupra patului cu veche tăblie incrustată, se odihneşte ceasornicul in care-am strâns
o viaţă de visare şi-o clipă de speranţă, ascultă-l doar cum bate, mie-mi va fi de-ajuns
un scaun te aşteapta sa iti aşezi odihna ce ai pierdut-o, rătăcită, in vremuri de demult
carafa plină cu vise de pe masă te imbie s-ascunzi in ea al vieţii neincetat tumult
iar când amurgul curge pe zări, să ieşi in fata casei, şi din grădina scăldată in parfum
să frângi o floare de trandafir salbatec, un fir de lamaiţa şi unul de lavandă, să-ţi fie amintire despre-acum
Pingback: Chiriașul « Cuvinte Răvășite
deja titlul ma duce cu gândul si cu inima la Japonia… 🙂 frumos, rafinat, delicat… lavanda n-a înflorit înca, a fost în floare pâna-n decembrie-trecut, dar îti ofer un buchet de rosmarin-violet si-un diamant… 🙂
– – –
@”te-asteaptă poemele să-ţi scrii…” – j’espère bien, bonne continuation! 🙂
ApreciazăApreciază
zambesc… in Japonia m-as duce si eu, dar diamantul mi-ar fi retinut la vama pentru detinere ilegala…
🙂 multumesc, Melanie!
ApreciazăApreciază
…”superb” o fi cuvantul care ar trebui asezat in urma acestei poezii? Mi-am imaginat foarte usor cum ar arata un tablou al celor descrise de tine.
Cert e ca mi-a creat o stare de bine special, pe care doar astfel de versuri il poate da.
ApreciazăApreciază
iti multumesc, Irina, cuvintele tale sunt balsam pentru suflet….
ApreciazăApreciază