amiaza

amiază caldă, vântul îşi rosteşte cu blânde adieri şoptirea,
se lasă frunzele-alintate şi îi sărută rătăcirea
au început să plângă sălcii cu verde crud si mâţişori
pe bănci prea goale, bulevardul işi sprijină adânci tăceri
arţari zâmbesc stângaci cu frunze care vorbesc timid de veri,
se pregătesc să-mpartaşeasca parfum de vise, trandafiri
doar ghimpi si frunze-şi spun acum neîntâmplatele iubiri
a inflorit şi păpădia la margine de aşteptări
cu puf de-argint cere chiria vântoaselor din patru zări
ici-colo galbenul din floare imparte gelozii fireşti
căci rândunica-mpodobeşte cu rochia-i albă, ale furnicilor poveşti
e verde crud, e puf de păpădie argintiu, e galben viu, e râset de natură, voioşie
doar bulevardul vorbelor este pustiu, se ineacă-n puf de plop şi-n vis de păpădie.
cârlionţate crengi şi-nalţa victorioase către cer
suport pentru aripi deschise izvorâtoare de mister

dar dintr-o dată, pare că suspină cerul, se-ntunecă…se risipeşte soarele indată
şi, ce minune!… se incarcă gândul cu fulgi de vis de ciocolată …

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s