gând fara glas

cât m-am temut că n-o să mai primesc depeşa ta…
drumul singurătăţii, trist, cuvinte-n faţă-mi arunca
sub geamul afumat de gânduri cenuşii m-am ghemuit, şi-am aşteptat
s-arunce cineva cu piatra, să îmi ucida gândul izvorâtor de-adânc păcat…

Ucideţi-o! sfârşită de tristeţe am strigat!
sfârşiţi odată spectacolul acesta nejucat!
nici lacrimi n-am avut, aproape nici cuvinte
nu mai voiau să-mi treacă fugare-atunci prin minte

voiam să-i strig doar visului să moară
să se întoarcă iarăşi, la tine-n călimară…
dar mă striga din suflet grădina din amurguri
şi mă ruga să te intorc, de vise să te bucuri

deschid fereastra, tu deschide călimara, şi lacrimile noastre să sărute
aceleasi pagini albe pe care-aleargă vesel sentimente înveşmântate-n gânduri mute…
iar firului de poezie care firav, abia răsare
îi las alături, ca să crească, a trandafirului sălbatec parfumata floare…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la gând fara glas

  1. almanahe spune:

    Sămânţa poeziei tu să i-o uzi cu plânsul-rouă, dar de-alean,
    şi porumbelul să-ţi aducă noi deschideri, nu din peniţă.
    De mărgean!

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    pe fir de poezie o să-nşir cuvinte, mărgaritare-flori ascunse-n minte…

    Apreciază

  3. Pingback: Jurnal de front « Cuvinte Răvășite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s