noapte

lună însângerată…niciodată nu a mai fost o noaptea-aşa târzie…
miros de lacrimi, nici o stea… doar ploi de vise-n îndârjire vie
mânjeşte luna cerul cu albeaţă întristată
frânghii de ploaie se dezleagă ascuns, în zarea prea întunecată
aşteptam veşti cu nerăbdare de-o parte şi de cealaltă a lumii
ne copleşim cu întristare strigând spre cer şi ridicând furios pumnii
cui să îi cerem să ne dea azi dreptul de a visa, de-a crede şi a scrie
iubirea şi speranţa încrustate în suflet pe un petec de hârtie?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la noapte

  1. almanahe spune:

    Nimănui nu trebuie să cerem dreptul ăsta! Doar falsele necesităţi au nevoie de îngăduiri…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s