noapte

lună însângerată…niciodată nu a mai fost o noaptea-aşa târzie…
miros de lacrimi, nici o stea… doar ploi de vise-n îndârjire vie
mânjeşte luna cerul cu albeaţă întristată
frânghii de ploaie se dezleagă ascuns, în zarea prea întunecată
aşteptam veşti cu nerăbdare de-o parte şi de cealaltă a lumii
ne copleşim cu întristare strigând spre cer şi ridicând furios pumnii
cui să îi cerem să ne dea azi dreptul de a visa, de-a crede şi a scrie
iubirea şi speranţa încrustate în suflet pe un petec de hârtie?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la noapte

  1. almanahe zice:

    Nimănui nu trebuie să cerem dreptul ăsta! Doar falsele necesităţi au nevoie de îngăduiri…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s