blestemul fluturelui

noapte adâncă, zgomot de paşi strecuraţi printre gânduri rebele
braţe întinse cuprinzând întunericul până la stele
cer pistruiat cu vise, foşnet de stea
răsărit de-amintire cu iubire ascunsă în ea

furtună cu tăiş de fulger ceruri arzând
clipă speriată cu chipul palid strigând
arbori cu priviri scăpărând de mânie
spre iubiri care mor fulgerate în inima vie

evantai cu sclipiri agăţate de cer
tunete amintind de bătăile inimii, ieri
trunchiuri înclinate în faţa furtunii până-n pământ
frunze biciuite nedrept printre picuri de ploaie şi vânt

aruncate printre frunze zdrenţuite de furii
două aripi de fluturi, renegate de zeul Iubirii
nu mai zboară, de-acum înainte or să se zbată
doar in sipetul ascuns într-un vis dalb de fata

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la blestemul fluturelui

  1. Domnul Bob spune:

    Zeii se-înfurie, zeii se moaie
    Zeii dau viață, tot ei o îndoaie
    Dar aripilor în palmă căzute, lipsite de trupul nimicit de furtuni
    Nu zeii le vor reda viața, ci un sărut și o șoaptă, ale iubirii minuni

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Suntem zei ai iubirii fiecare in parte…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s