de vorbă cu visul

poate că ai dreptate, nu îmi scrie,
tăcerile-mi vor fi de-acum de-ajuns
refugiată în fărâma mea de veşnicie
nu te-aş fi auzit chiar de mi-ai fi răspuns

ţi-am povestit?…  petecul meu de noapte
e doar lumină colorată în amurg
am sfâşiat din întuneric nişte şoapte
şi-am împletit cu soare dat in pârg

din vise ne-mplinite am făcut fântână
şi-n zori de zi din ea m-am adăpat
de mi-a fost ceru-ntunecat, dacă mi-a fost furtună,
când mi-a fost greu, acolo am alergat

am să aştept poştaşul din drumurile sale
oricum, chiar dacă n-ai nimic de scris
îmi place să-l opresc o clipă-n cale
să-mi povestească ce mai e prin vis…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la de vorbă cu visul

  1. Pingback: Visul de seară « Cuvinte Răvășite

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s