întrupare

trupul copt sub fierbinte adiere de vise
amintind de poeme rostite în cuvinte nescrise
vis dintr-o seară de mai păşind răvaşit înspre Luna
dintr-o odăiţă scăldată în sărut şi furtună
mărgăritare împraştiate neglijent în cearceafuri
nisip adunat de pe plaja împodobita cu strasuri
amintirea iubirii trecute dar aievea parca în gând…
mă colindă adesea şi-mi zâmbeste visul cântând
se întoarce spre mine, părul să-mi despletească,
să mă îmbrace în raze, în lumină nepământească

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s