Căutând în sertarul cu duminici, în ziua de luni
Am găsit un răvaş necitit, printre alte minuni
Începea cu sfârşitul înainte, apoi cu părerea de rău,
Continua cu iubirea ce minte şi sfărşea cu numele meu.
Fiindcă-i luni, am ascuns în neziuă răvaşul
refuzând să-l semnez înainte de asfinţit
M-am gândit să alerg să vorbesc cu poştaşul
să îi strig să se-ntoarcă grăbit…
-Pune-i piedica Timpului!
-Spune-i Lumii să se oprească!
Vreau să te gândesc în două cuvinte…
Cele doua cuvinte stau faţă în faţă
se privesc în ochi, adâncit
nasc priviri arzânde, de iubire se-agaţă
din sertar, duminici zâmbesc aurit…
Anunțuri
Pingback: Sertarul cu marți până joi « Cuvinte Răvășite