când iubirile dor

nu am avut iubiri plictisitoare
când s-a sfârşit iubirea am pastrat-o ca pe-o floare
când mi-este dor, parfumul fiecăreia adie
împraştiind în aer miros de fragi pe-aripi de păpădie

nu am avut iubiri plictisitoare
n-aş fi avut de ce să le păstrez
nu le-am catalogat nicicând în calendare
în suflet am ales să le păstrez

nu am avut iubiri plictisitoare
mi-am lăsat umbra lângă fiecare vis
şi am păşit uşor, ştiind că doare
de fapt, nu am păşit, doar am plutit

nu am avut iubiri plictisitoare
doar am părut a fi ce nu am vrut
plictisul răsădit în minte doare
când sufletul priveşte spre trecut

nu am avut iubiri plictisitoare
dacă plictis vreodată am răsădit
aruncă-mă la coşul cu uitare
şi şterge bine pagina pe care m-ai citit

căci neavând iubiri plictisitoare
mi-e greu să înţeleg cum să iubeşti
când simţi cum dragostea din tine moare
ţi-am fost mult prea puţin, iar tu, atat de mult imi eşti…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s