Oglindă

N-am răbdare,
Mă zbat cum se zbat clipele între minutare
Încerc să fac ordine în ale minţii sertare
Deschid, scormonesc, scot, citesc şi le-amestec
Nu mai ştiu pe care şi de unde le-am scos
Oricum, nu contează căci le ştiu pe de rost
Mă aşez ostenită pe podea, nu mai ştiu,
Unele-s şterse, altele au ajuns în pustiu,
Numai gândul e viu
Şi tot caută cu disperare să facă ordine-n toate
Le adună, respiră adânc, şi apoi le împarte,
Fiecare-şi găseşte loc potrivit în sertarele minţii
Numai eu m-am minţit
Dar aveam nevoie de-un răgaz de-o secundă,
de o poartă spre mine, de o clipă fecundă,
De-o bătaie de aripi, de-un amurg, de un vis
M-am oprit între clipe şi ochii-am închis
Către Cer am strigat cu un gând obosit
Doamne, vreau să mă vad, iartă-mă, n-am minţit !

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s