frumusete

era frumoasa lumea cand o scriam in versuri
ii agatam in plete, zambind, noi universuri
era frumos cand glasul, desi nu-l auzeam,
soptea despre lumina din suflet, si iubeam

era frumos cand ziua mi-era impovarata
de dorul de-mplinire, din slova intristata
cand noaptea, aprindeam pe cerul vietii stele
doar ca sa-ti fie bine, sa te-ncalzesti la ele

era frumoasa lumea, chiar de nu ne stiam
in serile tarzii, cand vise insailam
frangeam din bolta stele doar sa te-mpodobesc
era frumoasa lumea cand invatam sa te iubesc

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s