la un capat de pod , intre Cer si Pamant
intre vise si dor, intre taceri si cuvant
la capat de Cer, este unul din ei
fluturand triste ganduri printre vanturi si ploi
celalalt capat, orizont neatins,
doar Pamantul il stie, uneori sterp, alteori nins
de-amintiri ratacite intre azi si candva
intre setea de el si-ntre foamea de ea
numai podul ii stie,
doar pe pod s-au gasit impletind poezie
despletind tacerile din vise-amagite
ea si el, se-ntalnesc la hotarul cuvintelor mute
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
podul de vise, nu „cu” vise… am sezizat nuantza conjunctiei… m-a gândit la „The Bridges of Madison County”(…) si c-ar suna frumos si-n engleza: dream bridge… 🙂 ceea ce-mi aminteste o melodie-cult a celebrului duo: 🙂
ApreciazăApreciază
Aseara am privit filmul despre care vorbesti, Melanie. Fiecare dintre noi isi are un pod al viselor pe care paseste netemator… Multumesc pentru melodie!
ApreciazăApreciază
Fragutza, ma bucur c-ai vizionat acel film… l-am revazut cu alti ochi, iar din anii-’80 încoace, multe povesti adevarate – ca cea din film – au happy-end… 🙂
ApreciazăApreciază
Zambesc… vorbesti de parca s-ar fi descoperit leacul impotriva unei boli….
La urma urmelor, filmul nu este neaparat cu final nefericit, depinde doar din ce perspectiva privesti lucrurile; se spune ca vesnicia incepe dincolo de moarte…
ApreciazăApreciază
nu sezizez ce-i cu „leacul”… désolée, net communication sau româna mea lasa de dorit…
ApreciazăApreciază
Este numai vina mea, nu am fost explicita. Consider ca Francesca se afla intr-o situatie fara iesire; am asemanat-o unei boli incurabile, care ucide, putin cate putin, dorinta de a trai si de a visa. Singura care poate aseza lucrurile in ordine este, se pare, vesnicia.
ApreciazăApreciază
Mi-am facut in cap o imagine… mirific!
ApreciazăApreciază
intr-adevar, Michelle, podul viselor ne fascineaza pe fiecare dintre noi si ne atrage cu forta unui magnet…
ApreciazăApreciază