cândva

până mă-ntorc, o să mai treacă o vreme
şi peste fruntea mea apusuri multe
ne-om întalni lângă hotarul stors de vreme
să-mpărtăşim poveştile cărunte

până te-ntorci, o să mă plimb alene
prin constelaţii încă nestiute
o să-mi împrăştii visele prin stele
din stralucirea lor durând spre tine punte

ne-om întâlni când gânduri pârguite
or da în copt, pe malul cu visare,
or să zâmbească de pe crengi, îmbujorate
îndestulate de atâta aşteptare

când vei veni, o să te-aştept în cale
cu un buchet de flori de câmp, cochete
şi-o să ofer cu drag, privirii tale
cel mai frumos şi parfumat dintre buchete

când vei veni, zâmbindu-mi de departe
pe fluturări de aripi de împlinire
voi şti că drumul nu se mai desparte
şi vom păşi de mâna prin iubire.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s