poveste cu parfum de tei

Bună seara, iubite. O condamnată la fericire refuză moartea, mai ales în ceea ce te priveşte. Ostenit de truda de peste zi, gândul tău a făcut un popas înainte de-a ajunge la mine, a stat la sfat cu teii din drum să le vorbească despre iubirea noastră. Mi-e atâta pace în suflet, acum, când aud glasul chemarii tale… Mă înfăşor în piruete uşoare brodate cu vise dantelate şi plutesc pe drumul teilor călăuzită de parfumul ce-mi şopteşte poveşti abia auzite prin galopul sprinten al fărâmelor de stea ce fac să zboare caleaşca îngânduratului vizitiu…
Între două clipiri de gene am ajuns. Este atât de frumos! Nisipul îmi îmbraţişează cald picioarele, de bun venit…îi răspund cu un zâmbet, şi-mi las urmele paşilor încrustate pe plajă… Ce minune! Un izvor mângâie stânca lacrimând in două fire fragile…unul susură vesel o melodie ce împovărează cu săruturi spinările delicaţilor căluţi de mare, altul, învolburat, îşi caută parcă încrâncenat începutul dorind să se-ntoarcă în neclintirea stâncii.
Am ajuns la mal…stânci aspre sfârşesc mângâierea plăjii de aur şi valuri furioase izbesc malul…mă răscoleşte priveliştea chinului lor… mă întorc pe plajă… privesc dincolo de furia apelor, se zăreşte celălalt mal, şi ştiu că acolo eşti tu, şi îmi este de ajuns… Întinde mâna, iubite, şi nu privi valurile înspumate cum gem de tristeţe, ascultă doar liniştea pe care ai aşternut-o în sufletul meu… Călăuzeşte-mi paşii în miezul visului…arată-mi-l cu toată strălucirea lui!

Bună seara, iubite. Amurgul si-a lăsat demult culorile sa se odihnească sub pelerina înstelată a nopţii acesteia de vis, iar eu mi-am lăsat gândurile să adoarmă în poveştile tale, după ce s-au întins leneş şi te-au îmbraţişat.
Ştii?… Eu cred că demult, Inainte ca valurile să le despartă, cele două maluri se îmbrăţişau cu adevărat, altfel, cum s-ar fi putut naşte din dorul lor o asemenea minune?… visez?… zâmbesc, ai adormit… visează strălucirea de pe plaja cu nisip de cleştar, dragul meu…ma îndrept într-acolo şi eu…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la poveste cu parfum de tei

  1. melanietoulouse spune:

    @parfum de tei… oare exista plaje cu tei?…🙂 Ultimul paragraf mi-a reamintit de proza poetica a lui Rimbaud, care iubea oceanul…

    http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/06/18/buchetul-serii-dupa-o-plimbare-prin-satu-mieu/

    De-aseara, toata casa miroase a tei-miere si caprifoi, iar în fatza casei a lavanda, cimbru lamâios si rosmarin…🙂

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Zambesc… plaje cu tei?… nu stiu, dar eu cred ca in poveste exista tot ce vrem noi, Melanie…
    Buchetul serii tale mi-a parfumat si mie visele, am adormit cu gandul la el, multumesc!

    Apreciază

  3. Probabil că nu sunt plaje cu tei, în schimb povestea este frumoasă şi sensibilă. Îmi place mult „Amurgul si-a lăsat demult culorile sa se odihnească sub pelerina înstelată a nopţii” şi gândurile ce adorm în poveşti… Frumos scris, delicat se vede că ai pus suflet. Felicitări. Îmi place blogul tău, o să-l urmăresc şi eu.

    Apreciază

  4. fatadefragi spune:

    Iti multumesc, vizita si cuvintele tale ma onoreaza, te mai astept!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s