„De vrei s-o faci, nu te-îndura, poți să mă blestemi”
scrie-mi,chiar dacă noaptea a împletit între gândurile tale tristeţe
scrie-mi fie şi despre ură, şi despre cioburi de vise măreţe
urăşte-mă, dar nu mă ucide, aşa o să faci să mă doară mai tare…
lasă-mă apoi aruncată într-un colţ de amintire acoperit de uitare…
scrie-mi, ca şi când noaptea aceea n-ai fi lăsat-o să-ţi curgă
otravă prin gânduri, ca şi când n-aş fi fugit în lume ca o zăludă
urăşte-mă, poate că aşa o să ardem şi ultimul fir de iubire
aruncă-mă-n drum,lângă cenuşa iubirii, poate că aşa o să-ţi fie mai bine
scrie-mi… ori poate mai bine-i să mă urăşti în tăcere
povesteşte-mi cum s-a schimbat iubirea în mătrăgună din miere
scrie-mi, vorbeşte-mi, strigă la mine, mă ceartă,
scrie-mi din nou, şi-n cuvintele tale, cu nesfarşită iubire, mă iartă…
fatadefragi 
Frumos scris, interesantă iubire. Frumos finalul – este ştiut că de te cerţi şi strigi îţi pasă, iubeşti încă, aşa că poate exista împăcare.
ApreciazăApreciază
Fiecare iubire este unica si ne ramane in suflet indiferent de deznodamantul ei…
ApreciazăApreciază
@”cu nesfarsita iubire, ma iarta…” – „iubirea crede, spera, îndura iarta tot…”(Corinteni 13:7)
dar…”când iubesti, nu-i nevoiede scuze, pentru nimic, niciodata…”(Erich Segal – Love Story)
ApreciazăApreciază
Poate ca nu e nevoie de scuze pentru ca oricum, scuzele nu pot schimba nimic. Greselile raman infipte in suflet ca niste tepuse ce fac sa sangereze iubirea pana la ura… Singura solutie ar fi sa adormi azi si sa te trezesti ieri, cand totul parea perfect.
ApreciazăApreciază
@Fragutza, deja perfectiunea NU exista, idem imposibila reîntoarcere-n trecut: NU rezolva, nu vindeca, nu modifica nimic… daca iubirea se transforma-n ura, înseamna ca nu va fi existat initial, va fi fost orice alt sentiment, pornire sau simtire…
ApreciazăApreciază