Aşteptare

O să incerc să mor puţin, n-am ştiut până acum că se poate…
Iţi las ţie iubirea de ieri, foloseşte-o ca pe un semn de carte
Las-o să se uzeze, să se tocească între pagini nescrise
Tu citeşte-le însă, sunt cuvintele de ieri cu iubire promise

Tu citeşte-mă chiar dacă din moartea de incercare n-o să-ţi pot scrie
Aminteşte-ţi cuvintele promise şi scrie-mi-le epitaf cât sunt vie
Vreau să le iau cu mine, să mă-nsoţească în moartea de probă
Dăruieşte-mi, te rog, pentru ultima oară, o ultimă vorbă…

Nu ascunde in ea nici iubirea trecută, nici ura ce-n suflet se-aprinse
Cuprinde-mă toată-ntr-o vorba, îngroapă-mă şi lasă-mi lumânările stinse
Lângă mine să pui trandafirul ofilit ce-a răsărit lângă fereastră într-o noapte
Vreau să-mi fie alături când gheara morţii iubirii de tine brutal mă desparte…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Aşteptare

  1. Eu sper să nu mori puţin, nici de probă. Totuşi poezia, cu toată tristeţea şi melancolia ei, este bună. Interesant cum sunt alăturate imaginile „iubirea de ieri” şi „semn de carte”… tocit între „cuvintele de ieri cu iubire promise”. Felicitări!

    Apreciază

  2. melanietoulouse spune:

    @”O să incerc să mor puţin…” – tulburator de frumos…

    „a pleca e ca si cum ai muri putin… a muri pentru cei iubiti…”

    Rondel de l’adieu – Edmond Haraucourt

    Partir, c’est mourir un peu,
    C’est mourir à ce qu’on aime:
    On laisse un peu de soi-même
    En toute heure et dans tout lieu.

    C’est toujours le deuil d’un vœu,
    Le dernier vers d’un poème ;
    Partir, c’est mourir un peu.

    Et l’on part, et c’est un jeu,
    Et jusqu’à l’adieu suprême
    C’est son âme que l’on sème,
    Que l’on sème à chaque adieu…
    Partir, c’est mourir un peu.

    Apreciază

  3. Domnul Bob spune:

    Așteptarea îți ia sfârșit fără să se încheie-n rost
    Mă întorc, mai mult mort decât viu, același ce n-am fost
    Sau poate doar o umbră sunt, a lui, întunecată
    Partea care lumina n-a gustat-o niciodată
    Fie că mă întorc același, fie că altul către tine vine
    Cuvintele promise tot de iubire-s pline
    Din moarte, ori mai rău, chiar din uitare
    Te voi chema, în calea pașilor îți voi așterne vorbe de iertare
    Nu voi ascunde lacrima ce curge prin ofilitele petale în stropi ca roua dimineții
    Cu vorbe spuse-n taină îți voi sădi în suflet bucuria viații.

    Apreciază

  4. fatadefragi spune:

    … sterge intunecarea noptii de vina-ntunecata
    Adu-mi lumina Lunii peste-a greselii fapta
    Cuvintele le lasa sa imi sopteasca-n vise
    Chiar tu fii intruparea Luminii in stelele ce-s stinse
    Nu esti o umbra numai, ci esti lumina vie
    Esti Visul, esti Minunea, imi inchin vorbele tie…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s