O să incerc să mor puţin, n-am ştiut până acum că se poate…
Iţi las ţie iubirea de ieri, foloseşte-o ca pe un semn de carte
Las-o să se uzeze, să se tocească între pagini nescrise
Tu citeşte-le însă, sunt cuvintele de ieri cu iubire promise
Tu citeşte-mă chiar dacă din moartea de incercare n-o să-ţi pot scrie
Aminteşte-ţi cuvintele promise şi scrie-mi-le epitaf cât sunt vie
Vreau să le iau cu mine, să mă-nsoţească în moartea de probă
Dăruieşte-mi, te rog, pentru ultima oară, o ultimă vorbă…
Nu ascunde in ea nici iubirea trecută, nici ura ce-n suflet se-aprinse
Cuprinde-mă toată-ntr-o vorba, îngroapă-mă şi lasă-mi lumânările stinse
Lângă mine să pui trandafirul ofilit ce-a răsărit lângă fereastră într-o noapte
Vreau să-mi fie alături când gheara morţii iubirii de tine brutal mă desparte…
fatadefragi 
Eu sper să nu mori puţin, nici de probă. Totuşi poezia, cu toată tristeţea şi melancolia ei, este bună. Interesant cum sunt alăturate imaginile „iubirea de ieri” şi „semn de carte”… tocit între „cuvintele de ieri cu iubire promise”. Felicitări!
ApreciazăApreciază
Iti multumesc!
ApreciazăApreciază
@”O să incerc să mor puţin…” – tulburator de frumos…
„a pleca e ca si cum ai muri putin… a muri pentru cei iubiti…”
Rondel de l’adieu – Edmond Haraucourt
Partir, c’est mourir un peu,
C’est mourir à ce qu’on aime:
On laisse un peu de soi-même
En toute heure et dans tout lieu.
C’est toujours le deuil d’un vœu,
Le dernier vers d’un poème ;
Partir, c’est mourir un peu.
Et l’on part, et c’est un jeu,
Et jusqu’à l’adieu suprême
C’est son âme que l’on sème,
Que l’on sème à chaque adieu…
Partir, c’est mourir un peu.
ApreciazăApreciază
Așteptarea îți ia sfârșit fără să se încheie-n rost
Mă întorc, mai mult mort decât viu, același ce n-am fost
Sau poate doar o umbră sunt, a lui, întunecată
Partea care lumina n-a gustat-o niciodată
Fie că mă întorc același, fie că altul către tine vine
Cuvintele promise tot de iubire-s pline
Din moarte, ori mai rău, chiar din uitare
Te voi chema, în calea pașilor îți voi așterne vorbe de iertare
Nu voi ascunde lacrima ce curge prin ofilitele petale în stropi ca roua dimineții
Cu vorbe spuse-n taină îți voi sădi în suflet bucuria viații.
ApreciazăApreciază
… sterge intunecarea noptii de vina-ntunecata
Adu-mi lumina Lunii peste-a greselii fapta
Cuvintele le lasa sa imi sopteasca-n vise
Chiar tu fii intruparea Luminii in stelele ce-s stinse
Nu esti o umbra numai, ci esti lumina vie
Esti Visul, esti Minunea, imi inchin vorbele tie…
ApreciazăApreciază