Neuitare

Să nu îţi închipui că te-am uitat…
Învăţam alfabetul tăcerii când m-ai strigat
Avansez, silabiseam deja golul din suflet
Când am auzit picurând la fereastră al lacrimii plânset

Am păşit peste pragul tăcerii şi ţi-am deschis
Am mai găsit câteva cuvinte rătăcite, cât pentr-un vis
Dacă le vrei, oglindeşte-te o clipă în ele
Şi de le placi, plimbă-le în noaptea asta prin stele

Le e dor să colinde, încuiate-ntre pereţii tăcerii au fost
De atâta muţenie nu-mi mai dădeau gândului rost
Le-am lăsat să se-arate, priveşte-le, sunt doar prăfuite cuvinte
Poate vreodată, când vei privi ceru-nstelat îţi vor fi aduceri aminte…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s