Te-am strigat

Te-am strigat… abandonata in Regatul Ratacirii, cu toata puterea gandurilor mele te-am strigat… Nici moartea n-ar fi putut sa incuie strigatul tacerilor mele in intunericul sau, pentru ca intunericul din care te strigam era mult mai adanc, acolo m-au aruncat ultimele tale cuvinte si numai ele mi-ar fi putut obtine gratierea rostirii…
Te-am strigat… privind ingrozita cum alaiuri intregi se pregateau sa rastoarne peste ravasirile noastre carute incarcate cu flori si cum pocale de-argint se pregateau sa primeasca sfarsitul inspumat al otravei ultimului cuvant nerostit…
Te-am strigat, incercand sa opresc urletul asurzitor al trambitelor ce se pregateau sa vesteasca sfarsitul…te-am strigat punand mutenia in gurile celor ce-si hohoteau fericirea neinteles, te-am strigat acoperind sunetul alamurilor si intepenind picioarele celor ce dantuiau veselindu-se salbatic…
Te-am strigat, cuib ratacit al viselor mele… calatorind tacut, cu spinii urii adanc infipti in sufletul insangerat, te-am zarit venind fluturand flamura ingaduintei si atunci am stiut ca ai pasit prin Taramul Umbrelor fara sa-ti pese de primejdii, inarmat doar cu Iubire.
Am aprins stelele pentru tine in fiecare noapte, sa-ti lumineze drumul, si-n fiecare zi mi-am incredintat blandelor adieri ale vantului mangaierea si nerostitele vorbe fosnetului copacilor, sa nu-ti fie drumul anevoios…
Te-am strigat… si fire de nisip au marsaluit din deserturi ca sa zideasca un munte pe care sa-l urci pana la steaua noastra…
Te-am strigat, si carti s-au deschis fosnindu-si pagini nescrise in asteptarea cuvantului tau…
Te-am strigat, si din cuvintele tale brodate vesminte noi pentru sufletele noastre am croit…
Te-am strigat, si mereu dintre cuvinte invesmantate in iubire o sa te strig…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Te-am strigat

  1. melanietoulouse spune:

    continua sa aprinzi stelele, cu-aceasi constantza, fara sa te lasi prada disperarii ce soseste mereu pe neasteptate, când totul devine „negru”, fura zâmbetele, veselia, dragostea de viata… nu-i face loc în tine, caci te va împiedica sa vezi viata limpede si sa crezi ca n-are sens sa fie traita…

    vei cauta si vei gasi alte poteci înca nestrabatute, pe care vei înainta spre un alt orizont, chiar daca la început te vei rataci, te vei simti prizonier al zorilor fara bucurie, fara râsete, fara gustul iubirii… NU dispera niciodata! ziua ta va sosi, îti vei aduna tristetea, durerea, dorul si vei surâde, hotarât sa re-traiesti, sa-ti sperii si sa-ti alungi disperarea în abisul trecutului, sa crezi din nou în viata si-n iubire…

    vei deschide orice bariera si vei trece peste obstacole, continuându-ti drumul, cu seninatatea-ti dobândita recent, aceea de-a te bucura de fiecare secunda… si-asa, pâna si umbra disperarii se va topi-n vastul neant, chiar de-ar reveni fara sa te avertizeze, nu-ti va putea înlatura dorinta de-a trai iubirea sublima, singura, unica…

    Apreciază

  2. Pingback: daca trebuie, atunci sa fie liebster ! « ♣

  3. fatadefragi spune:

    Suntem prea goi sa dam cuiva un zambet…
    prea tristi s-avem ceva de oferit…
    si tot cersim la porti demult inchise
    un zambet cald, tacut, ne este frig…
    Nu ne-asteptam vreodata sa raspunda
    la poarta-n care batem cineva
    ne-am invatat de multa vreme cu tacerea
    nimic n-ar mai putea-o tulbura…
    Dar batem iar si iar in portile inchise
    facand perechi tacerilor din noi
    si n-asteptam sa ne raspunda decat vise
    pe care sa le numaram din doi in doi
    Tacerile din noi sunt singulare
    si-asa or sa ramana-ntotdeauna…
    cersim doar vise…nu visam saruturi
    nu vrem sa se-ntalneasca Soarele cu Luna…

    Apreciază

    • melanietoulouse spune:

      @”cersim doar vise…”

      „Posibilitatea-însasi de-a realiza un vis face ca viata sa fie interesanta.”(Arthur Rimbaud)

      Apreciază

      • fatadefragi spune:

        Rimbaud era el insusi un visator…
        Poate ca este bine sa pastram unele vise in suflet ca pe niste farame de vesnicie. Pentru vise nu exista bariere…am crezut intotdeauna ca visele ne sunt ingeri pazitori… incercarea de a le implini, insa, le poate ucide… si oare ce ar fi mai dureros, un vis neimplinit ori un inger cu aripile frante?… inca nu am aflat un raspuns, fiecare din ele doare infinit…

        Apreciază

  4. Frumos ai scris, deşi extrem de trist, la fel ca şi muzica care însoţeşte textul. Este greu să strigi la porţile sufletului cuiva care nu iubeşte, care nu mai iubeşte. Sunt triste şi fără speranţă tăcerile dintre doi mai ales când cuvintele ce ar urma adaugă un final la o poveste.

    Apreciază

    • fatadefragi spune:

      Iti multumesc pentru comentariu… chiar si tristetea are farmecul ei cand sufletul o tine de mana… Pentru melodie ii sunt recunoscatoare Melaniei care stie intotdeauna ce, unde, cum si mai ales de ce trebuie postat🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s