Intre secunde

Croiesc amintiri, fara sa am un sablon, fara ganduri adanc conturate,
Trasez linii subtiri, arcuite usor printre vise, mergand tacut pana la granita lui „si totusi se poate”
Croiesc amintiri din care-o sa-mi fac un vesmant pentru noaptea din mine
Le prind temporar intre clipe sa vad daca mi se pliaza  pe ratacirea de tine
Croiesc amintiri si mi le asez pe suflet una cate una, alaturi,
Intercalez intre ele soapte mute, si clini insetati de saruturi
Pe margini tivesc cu migala brodand vise printre stropi de cuvinte
O sa port mantia in visele noastre, o sa ma recunosti, ratacesc printre aducerile tale aminte