Cand stelele mor

Ninge, iubite… ninge usor, cu fulgi mari ca-n basmele copilariei …printre frunzele ostenite sa ne poarte dorurile se strecoara tacerea ninsorii noastre… n-a mai avut vreme s-astepte si a venit asa, dintr-o data peste noi…dar ninge linistit, nu-i nimic nefiresc… in noaptea asta o sa ma las atinsa pentru prima oara de ultima noastra ninsoare… trebuia sa ninga odata… sa ninga firesc, cu fulgi mari rupti din cerul iubirii noastre imaculate, sa astearna peste aminitiri zapezile ce croiesc drum nou.
Ninge, iubite…in curand o sa se-mprimavareze si-o sa-ti inmugureasca alta stea la ferestra, un alt cer, si o alta iubire maiastra…
Ninge iubite, lasa-ma sa inghet in iarna aceasta fireasca in sufletul tau, pastreaza-ma numai pana cand fulgii acestia nefiresc de firesti vor incepe sa se topeasca…
Ninge iubite, si abia acum inteleg de ce ninge …ninge cu fulgi mari, calzi, nascuti din lacrimile noastre ce cad aiurea din stele si-s ratacite pe drum…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cand stelele mor

  1. fatadefragi spune:

    Cred ca acesta este motivul pentru care imi ninge si mie in ganduri uneori, indiferent de anotimp… acela de-a ma fi nascut in miezul unei zile de iarna.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s