sala de asteptare

strain esti de mine, straina-s de noi,
in sala de asteptare a mortii iubirii suntem doar doi
prezentam mapa cu amintiri, ordonate atent, la control
si-asteptam pe cand corbii uitarii ne dau rotocol

din cand in cand cate-un zambet de pe vremuri ne scapa din mapa
si cate-o privire incarcata de dorul ce ne cotropea noptile de-altadata
paraseste odaia asteptarii sfarsitului sec inecandu-se-n plans…
ce tacere grozava, ce sfarsit fara rost ne-a cuprins…

de ne suntem straini de ce doare fiecare apropiere-a uitarii?
nu exista anestezie inainte de aplicarea procedurii tacerii?
trebuia sa ne puna viata in tema despre tot ce-o sa se intample
n-o sa te mai stiu?… o sa uiti cum ne potoleam iubirea din cuvinte flamande?

o sa incerc sa ma supun tacerii fara sa strig
e-atat de cald in sala asteptarii, dar mie mi se face atat de frig
m-au cuprins fiorii tacerii cu clesti ascutiti si imi smulg fortat amintirea
ia-ma in brate, iubite, nu ii lasa sa ne preschimbe-n cenusa iubirea …