ganduri amestecate

frunze pe drum… frunze parjolite ce niciodata nu vor imbraca haina aurita de mireasa a toamnei… frunze arse de soare care isi dau obolul mult prea curand… in ultimul zbor coboara umil spre pamant cu privirea la ceruri cersind in tacere o adiere de vant… frunze carora li s-a scris soarta demult, de cand priveau printre genele lungi ale mugurilor abia rasariti primavara din gand… frunze uscate, dezlegandu-si umbra de trup predau vesniciei fara fosnet tot ce-au avut si ingroapa-n tacere ultimul neintamplat sarut… ti-amintesti? te-am scris candva pe frunze cuvinte si te sorbeam in fiecare zori de zi ca sa ne surada o noua buna dimineata… ma spalam cu roua cuvintelor tale pe fata… mi-este teama de toamna…unde se vor duce cuvintele tale cand ploua? carui stol de cocori vei incredinta zorii oglindindu-se in boabe de roua?…unde sa te caut cand frunzele vor aprinde in mine ruguri de cuvinte, cum sa fac sa iti aduci de mine aminte?… este doar vina mea ca n-am sa stiu sa te gasesc… se duce vara, iubite si sunt pe deplin vinovata ca n-o urmez, marturisesc, se duce vara pe alte taramuri… eu voi ramane sa infrunt toamna si sa te iubesc…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la ganduri amestecate

  1. melanietoulouse spune:

    @”voi ramane sa infrunt toamna si sa te iubesc…” – anotimpul culorilor unice se poate transforma-n „vara indiana”, unde frunzele uscate se-amesteca încet, dar sigur cu solul fertil pentru a pregati anotimpul urmator, cel al recoltelor…
    – – –
    pe versurile lui Jacques Prévert, muzica lui Joseph Kosma si vocea de neuitat a lui Yves Montand:

    „C’est une chanson qui nous ressemble.
    Toi, tu m’aimais et je t’aimais…
    Et nous vivions tous deux ensemble,
    Toi qui m’aimais, moi qui t’aimais.
    Mais la vie sépare ceux qui s’aiment,
    Tout doucement, sans faire de bruit
    Et la mer efface sur le sable
    Les pas des amants désunis…”

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Intotdeauna am iubit toamna… culorile ei se aprind neinteles in mine si ardem impreuna calauzind spre cer amintirea verilor fierbinti…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s