dor

din spatele norilor, dintr-un vis pe care lumina il doare
o stea isi trimite spre Lume o palida raza pierduta in stralucirea din Soare
in tacerea aparuta de niciunde paseste cu tristete spre nicaieri
tanjind dupa cuvintele calde ramase in ziua de ieri

povara amintirii i se scurge nevazut pe obraz
picurandu-i in suflet fierbinte, visul noptii cel vesnic treaz
continua drumul prin arsita zilei, desaga cu dor ii e plina
steaua calatoreste din intunericul vietii spre a mortii lumina…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s