ploi

Se pleaca genunchii Cerului, puterile i se sting…
Ascult pamantul cum plange cand norii-l ating…
Stelele umbla de mana cate doua, speriate…
Luna e ciuntita de vise, la un capat de Lume, intre doua strivite soapte…
Ploile desantate ale tacerii s-au dezlantuit, biciuind nemilos
Cioburi de stele si urme de vise imprastiate pe jos
A cazut Cerul, si eu n-am avut glas sa te strig…
ascunde-ma in ganduri… fara Cer, fara Luna si stele o sa-mi fie atat de frig…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s