mai asteapta-ma o clipa, pret de-un suras, de-o mangaiere de roua,
pret de-o secunda necazuta-n clepsidra, pret de-un drum intre tine si noua
mai asteapta-ma o vreme, nu stiu cat, nici macar nu stiu unde
lasa ceasul sa-si curga prin vechiul noi aceleasi secunde fecunde
mai asteapta-ma un vis, un dor, o chemare din curcubeu
mai asteapta-ma-n pragul iubirii si mai lasa-ma sa-ti fiu eu…
mai asteapta-ma, uneori n-am sa vin, chiar de mi-e dor
lasa-ma sa-ti fiu amintire de fragi ratacita in vremea in care-ti eram izvor
fatadefragi 
Pingback: Nu te las … « Cuvinte Răvășite