Temătoare, o frunză

O să plec puţin…aşteaptă-mă cu toamna noastră în suflet,o să-i culeg nuci, o să-i torn o carafă cu vin, şi-o să-i cânt în surdină fericirea pe care-am ascuns-o în suflet.
O să mă-ntorc, Nepreţuitul Sărut mă aşteaptă în pragul casei de altădată
Să nu mă uiţi, dacă toamna aceasta e tristă, recunosc, astăzi doar eu de tăcere sunt vinovată.
Te iubesc îmi sălăsluieşte încă în suflet n-a plecat, numai gândurile au fugit, temătoare de toamnă. Sunt încă vis, sunt înca flacăra şi cântec, toamna aceasta înca nu mă cunoaşte, port în mine pe veci foşnet de vară.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s