imi placea toamna

imi placea toamna, si inca o astept sa mi se intoarca in randuri
cu frunze ce zboara spre asfintit printre ganduri
cu amurguri ce se scurg alene, rosiatice, peste zari
cu rasarituri infiorate de racoarea diminetilor nascute din departari
imi placea toamna sa ma asez pe-o banca intr-un parc oarecare
sa o las sa-mi doineasca din frunzele sale aramii ce mi se-asterneau la picioare
sa-mi ia tristetile pe aripi de cocori sa-mi dea in schimb surasul cu care ma alintai in fiece zori
imi placea toamna, daca ai sti cat de mult imi placea… daruiam frunzele ruginii vantului si pentru fiecare vantul imi daruia cate o stea
am adunat de-a lungul toamnelor stele un infinit… tu esti Cerul pe care toamna aceasta mi l-a daruit
tu esti darul meu, pe care nemeritat dar cu-atata drag l-am primit
imi placea toamna, isi impartasea tristetile alaturi de mine arzand
acum mi-este teama de ea, sunt doar frunza arsa fara culoare, doar cenusa amintirilor sunt…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la imi placea toamna

  1. anmaot spune:

    ehhh!!! de-am transfora cenusa amintirilor intr-o toamna numai a noastra…dar cum?!

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    suntem copaci cu frunze de-amintire
    inmugurim si inflorim ades
    purtam in suflete sclipiri de nemurire
    si toamne triste cu-amintiri ce se-aramesc…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s