Timp

Sub tâmpla caldă mi se zbat secunde albe
Pulsează către veşnicia lui departe-aproape
Ascund în Timpul tău de-o bună vreme
Tic-tac-ul dorului, când umblă să te cheme
Noi doi, cu Lumea-n braţele de gânduri
Am adormi-mpreună visând nescrise rânduri
Însăilate printre anotimpuri neştiute
S-ar scurge ale vremii noastre dulci secunde
Când ne-am trezi, scăldaţi în poezie
Ţi-aş spune că-mi eşti Timp pentru vecie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Timp

  1. melanietoulouse spune:

    cineva-mi spunea recent ca-i par „obsedata” de timp, dar ma bucur sa constat ca nu-s vreo exceptie „ciudata”… 🙂
    – – –
    „scaldati în poezie”… SUPERB.

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Timpul ne macină pe toţi într-un fel sau altul chiar dacă fiecare dintre noi îi percepe trecerea în felul său personal.
    Mulţumesc, Melanie, am crezut întotdeauna că poezia ne oferă fărâma de veşnicie de care avem nevoie ca să trăim pe pamânt la modul sublim.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s