Esti

Esti noaptea prin care colinda nestingherite visele mele
Esti farama de zbor care-mi imprastie norii cu aripi de randunele
Esti deopotriva ieri si azi, preatarziu si incadevreme
Esti ecou inainte ca gandurile mele sa inceapa sa cheme
Esti ultima treapta pe care pasesc indreptandu-ma spre infinit
Esti genunchii pe care fruntea mea-i imbratiseaza cand adoarme si cand din vis s-a trezit…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s