fara de tine nu mai stiu sa scriu
imi esti in gand dar gandul imi umbla prin pustiu
din zori si pana seara cand stelele le-aprind
mi-e dor, si palma rece spre tine o intind
reda-ma tu povestii in care ma iubeai
prinde-ma iar de mana, vorbeste-mi despre Rai
acum sunt ratacita de mine, nu de noi
poate ca-i vina toamnei, si-s ratacita-n ploi
poate ca-i vina mea, cand singura ma mint
fara de tine n-am ganduri cu care sa colind
ma mint ca-s fericita cand soarele rasare
cand vantul ma imbraca cu-a sa imbratisare
cand imi vorbeste frunza alunecand din ram
ma mint frumos, si-mi place in ganduri sa te am
pe cine mint?… intotdeauna doar pe mine
sunt vis de toamna innegurat fara de tine.
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
Pingback: Lipsa « Cuvinte Răvășite