fara de tine nu mai stiu sa scriu
imi esti in gand dar gandul imi umbla prin pustiu
din zori si pana seara cand stelele le-aprind
mi-e dor, si palma rece spre tine o intind
reda-ma tu povestii in care ma iubeai
prinde-ma iar de mana, vorbeste-mi despre Rai
acum sunt ratacita de mine, nu de noi
poate ca-i vina toamnei, si-s ratacita-n ploi
poate ca-i vina mea, cand singura ma mint
fara de tine n-am ganduri cu care sa colind
ma mint ca-s fericita cand soarele rasare
cand vantul ma imbraca cu-a sa imbratisare
cand imi vorbeste frunza alunecand din ram
ma mint frumos, si-mi place in ganduri sa te am
pe cine mint?… intotdeauna doar pe mine
sunt vis de toamna innegurat fara de tine.
Reclame
Pingback: Lipsa « Cuvinte Răvășite