dimineata

Stelele inchid zavoarele noptii, cerul care a tesut vise sub privirea argintata a miliarde de ochi se intinde somnoros imbujorandu-se cand rasaritul vine sa-l sarute. Una cate una sclipirile intunericului adorm, ramane de veghe ultima stea a noptilor albe la poarta viselor scaldandu-si lumina in imbratisarea zilei ce se-arata sfioasa de mana cu Timpul. Dintre gene razbat ecourile soaptelor noptii si doua boabe de roua sclipesc zambitoare diminetii inganandu-i un refren nepamantesc… te iubesc, te iubesc,te iubesc…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la dimineata

  1. melanietoulouse spune:

    zorii ti-au inspirat aceste minunate gânduri si simtiri?…🙂
    – – –
    @”un refren nepamantesc… te iubesc, te iubesc,te iubesc…” – de ce „nepamântesc”?… pentru ca nu-l rostim aici, acum?… îl „rezervam” pentru „dincolo”?…

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Nepamantesc… pentru ca fiecare dintre noi purtam in suflet o farama de Iubire care lustruita cu vise straluceste atat de tare incat daca am vedea-o am orbi. Poate ca de aceea cantecul tiveste zorii toamnelor cenusii cu vise frumoase…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s