ultima noapte

era atat de frumoasa noaptea in care-ai plecat… vantul se foia printre frunzele copacilor inca vii, Luna ma privea intr-o doara cu o jumatate de gand, sprijinita usor in steaua ei de nadejde…cainii se certau intre ei pentru intaietatea de a-si striga la Luna tristetile, felinarele orasului imprastiau generos cruci luminoase peste intunericul noptii… din cand in cand miros de tigara venind de la cine stie ce alt insomniac imi demonstra ca nu sunt singura…
de fapt, nu era nimic frumos in toate acestea, dar eu imi doream cu incapatanare sa fie totul perfect in aceasta ultima noapte…
n-a fost, nici macar n-am putut dormi, ca sa pot visa… stiam ca dimineata ma voi asorta perfect cu zorii violeti de toamna coapta, ea cu cercei aramii la urechi, eu cu cearcane adanci, ea cu plete proaspat vopsite, eu cu aceeasi coada rasucita strans catre ceafa, ca si cand mi-ar fi teama sa nu-mi pierd gandurile prea ravasite…
m-am incapatanat sa privesc pe fereastra noaptea care-mi radea in fata, senina… am refuzat categoric sa vad iarasi ninsori, desi fulgi albi imi cadeau fara oprire peste ganduri inghetandu-le pana la paralizie totala… am ramas asa, inerta ore insirate la fereastra privind noaptea aceea pe care as fi vrut-o atat de frumoasa, iar ea mi se zbatea in timpane cu fluturi mari si negri izbindu-mi gandurile cu zgomot surd de cusca viselor incatusate…
era atat de frumoasa noaptea aceea… am inteles intr-un tarziu de ce era astfel, de ce strangeam cu indarjire din dinti ca sa nu las lacrimile sa curga… nu voiam sa te petrec in intristare, ca pe un mort, voiam sa-ti zambesc, voiam ca asta sa fie ultima ta amintire despre mine, numai asa aveam credinta ca iti va fi bine…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la ultima noapte

  1. Domnul Bob spune:

    Noaptea in care am plecat e dimineata in care m-am intors. Am parasit stelele pentru un loc de roua intre doua petale somnoroase de floare mica si albastra. E floarea de nu-ma-uita care ti-e mereu inflorita in gradina sufletului.
    Cum sa te uit cand am plecat din Cer ca sa ma pot amesteca fir de gand in covorul de cuvinte pe care mi-l tesi in fiecare seara ?

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    …am uitat care-i mersul firesc al orelor… noptile imi bat in suflet cu clopote de argint chemand vise… diminetile imi rasar pe cer zambetul tau, zilele ma colinda dorul de tine si amurgul…amurgul ma cuprinde cu bratele tale si ma saruta pe suflet…mi-ai incoltit in suflet dintr-o samanta ratacita de
    vis si-ai inflorit manunchi de nesfarsita Iubire… cum sa te uit?

    Apreciază

  3. melanietoulouse spune:

    @”cusca viselor incatusate…” – deschide cusca, rupe lantzurile si elibereaza-ti visele… numai asa te vei simti LIBERA si eliberata…

    Apreciază

  4. fatadefragi spune:

    Zboara visele slobode, Melanie…doar uneori sunt prinse-n capcana temerilor…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s