ecou

mai da-mi, Timp, o vesnicie, macar o farama albastra
ca cerul, ca marea senina, asa cum a fost intreaga iubirea noastra
mai lasa un vis sa ne zboare cu falfait de aripi prin ganduri
mai lasa-mi cuvinte sa-mi rasara in suflet macar cateva randuri

in cuibul cu visuri nu aduce inca iarna, e atat de devreme…
inghetate de vorbele tale taioase gandurile mele nu vor mai sti sa te cheme
degeaba vor veni tacut, sa imbratiseze cald, malul incremenit
din spuma valului va razbate trist ecoul acelui demult te-am iubit…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la ecou

  1. Domnul Bob spune:

    Îți voi da o secundă, o clipă, dar nu mai mult de o eternitate
    Cuvintele pregătește-le dinainte, când voi veni gata să fie toate
    Doi armăsari, Tic și Tac, am înhămat la trăsură
    Vreau să vă iau cu mine în a curgerii Timpului aventură

    Vise o să culegem buchete pe drum
    E timp destul în secunda cât o mie și una povești o să vă spun
    O să strigăm în pustiu și ecourile noastre se vor întâlni
    Pe un val de iubire, când o să-l vezi gândul meu ai să știi

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    o sa strigam, si pustiul din noi o sa se sparga
    Tic si Tac printre stele cu pas incet or sa mearga
    si cand timpul va curge prin clepsidra usor, inapoi
    cand secunda se va strecura timid printre noi
    vise firave, plapande vom culege din nori
    si prin cerul povestilor vom fi singurii trecatori

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s