frunza

nu-mi spune ca frunzele cad, nu vreau sa le vad vestede-n drum
nu-mi spune ca-s noptile reci, ca diminetile-mi vor fi doar un fum
nu-mi spune ca iubirile mor atunci cand tacerea se-asterne
nu-mi spune ca e prea tarziu, nu-mi spune nici ca-i devreme
nu-mi spune ca stelele mor, ca se preschimba-n cenusa
nu-mi spune ca toamna aceasta imi bate cu tristete la usa
nu-mi spune vorbe ce-s rupte dintr-un trecut nemilos
nu-mi spune ca ai uitat cum am parcurs vesnicia pe jos
nu-mi spune ca-i gol in camara din sufletul tau
nu-mi spune, al meu este incarcat cu pacatul parerii de rau
nu-mi spune ca ti-s draga ori ca indiferenta iti sunt
nu-mi spune, ce-ai putea sa-i mai spui unei frunze ce zboara vesteda-n vant?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la frunza

  1. melanietoulouse spune:

    frunza si sufletul… purtate pe-aripile vântului spre destinatii necunoscute, dincolo de orizontul neantului…

    Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    Un copil m-a intrebat odata daca toti oamenii au suflet…
    -Fireste ca au, i-am raspuns…
    -Si unde il tin ascuns?
    I-am pus mana pe piept indicandu-i locul cel mai la indemana in care credeam ca oamenii isi pot tine sufletul. N-am recunoscut ca nu stiu sa-i raspund la intrebare…
    M-a privit ghidus si mi-a impartasit in soapta un secret:
    -Eu il tin in palma…
    -Cum asa? l-am intrebat surprinsa…
    -Da, mi-a spus… L-am invatat sa zboare. Stiati ca sufletul are aripi?
    L-am privit ingandurata si l-am mangaiat pe crestet zambindu-i aprobator apoi m-am intors…nu voiam sa ma vada lacrimand.
    Discutia am purtat-o in vara, eram in Piata Sfatului in Brasov, intr-o excursie in care au mers copii cu probleme locomotorii. Am inteles in ziua aceea ca mi-a fost predata o lectie de zbor. Un copil aflat in scaun cu rotile facuse asta.

    Apreciază

  3. melanietoulouse spune:

    @”Stiati ca sufletul are aripi?…” – aripi de înger(i), desigur…
    – – –
    „inimii i-au crescut noi aripi, lungi, puternice pentru a-mi sustine sufletul calator…”

    http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/10/15/azi-imi-apartine/

    Apreciază

    • fatadefragi spune:

      …unii ingeri privesc spre inalt si zboara fie si cu o aripa franta
      cealalta e doar un ciot ce se zbate-n visare cand plutirea din suflet ii canta…

      Am citit postarea inca de cand ai afisat-o, Melanie. Ca intotdeauna, sensibila si motivanta, felicitari!

      Ziua de azi imi apartine, asa cum si cea de ieri si de maine sunt tot ale mele…
      Nu stiu sa ma cladesc din farame. Sunt intreaga Iubire, Credinta, Speranta, port in suflet sclipire de stele.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s