padure cenusie… frunze cu aripi frante de singurul zbor…
alintul palmei le sfarama fara voie si imprastie dor…
dor de verde, de soare, de nopti calde-nstelate,
dor de iubirea din vara fosnind din amintiri peste moarte,
vantul le sfasie trupul si ploaia le biciuie, rece
le stinge culorile si peste pamantul ud le petrece
sub covorul de frunze strivite se-aud cum susura lacrimi,
ce le cheama-n adancuri sa-si plateasca vina cu patimi
sarutat-au cerul prea mult, prea departe de pamant le fuse inaltul
indrazneli incarcate de vina isi pleaca in fata justitiei frunzelor capul
insa amintirea curcubeului de vise ce le-a mangaiat
le va fi in temnita inghetata a iernii cel mai dulce pacat
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
@”vantul le sfasie trupul si ploaia le biciuie, rece…”
sous le vent…
ApreciazăApreciază
Multumesc, Melanie, este o melodie pe care imi face mare placere sa o ascult.
ApreciazăApreciază
cu drag… 🙂 Versurile sunt minunate, le fredonez cu ei de câte ori o ascult… 2 „chebecosi” francofoni si francofili care au facut cariera în Franta, dupa care au devenit celebri pe-alte meridiane…
ApreciazăApreciază
„sub covorul de frunze strivite se-aud cum susura lacrimi,”
… De aceea nu suport toamna…
niciodata nu o sa o pot intelege… niciodata !
ApreciazăApreciază
Mie imi place toamna. Intotdeauna mi-a placut.
ApreciazăApreciază
si mie… 🙂
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/10/17/culorile-toamnei-in-satu-mieu/
ApreciazăApreciază
Superbe culorile toamnei tale, Melanie. Am colindat si eu ieri orasul in cautarea toamnei, cu aparatul de fotografiat in mana… Am gasit cativa trandafiri ce zambeau inca varatec, salcii ce-si purtau inca mandre pletele-n vant… salcamii abia au inceput sa se fardeze cu verde galbui… stii ca orasului meu i s-a spus ani la rand Orasul cu salcami? Un scriitor brailean pe care cu siguranta il stii, Mihail Sebastian, a scris romanul Orasul cu salcami” „oficializandu-i” numele in cartea vremii…
ApreciazăApreciază