In noptile cu duminici ascunse in ele te-am iubit cel mai mult
Stelele nascoceau pentru noi ganduri rupte din al inimilor insetate tumult
Cel mai mult te-am iubit primavara, cand clipeau caisii inmiresmati din genele lungi
Sarutam pe-atunci cerul si el suradea rasarindu-ti zambetul meu numai ca tu sa nu plangi
Te-am iubit cel mai mult vara cand inchisa in ostrovul cuvintelor imbratisarea ti-o asteptam
Pe cand al dealurilor impunator Cavaler al fosnetului lor mi te inchipuiam
Si toamna, cand frunzele aprindeau vise la fel de mult te-am iubit
De-atatea ori in noptile infrigurate caldura desenata pe suflet, gandul tau mi-a rasarit
Si cand fulgii de nea vor acoperi intunericul dintre noi cu stralucire cu aceeasi iubire iti voi rosti
Mi-esti duminica ascunsa in suflet… chiar de anotimpurile s-ar sfarsi stiu ca la fel de mult te-as iubi
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Anotimpurile daca s-ar termina
Primavara caisii parfumul pe genele lungi nu si-ar mai tremura
Al verii verde si inflorit ostrov
Ar fi doar o pata uscata pe ape triste si mov
Toamna dealurile ar fi lipsite de fosnetul Cavaler
Iar iarna, ar fi doar o pagina alba pe care cuvintele pier
Al cincilea anotimp, al tau, nici el n-ar mai fi
Duminicile ar fi goale, in linistea lor pe cine vei mai iubi ?
Pe cine vei mai astepta in mansarda la ceas de amurg
Cui ii vei mai arata cum lacrimile in slove iubite pe hartia obrazului curg ?
ApreciazăApreciază
cata vreme duminicile din suflet nu mi se sting
cata vreme soaptele mele in frigul toamnei flacarile cuvintelor inca le-aprind
inca mai exista anotimpuri nedescoperite de noi
inca imi scriu pe suflet rasarituri si-amurguri si infloresc in mine suvoaie roditoare de ploi
ApreciazăApreciază
te voi astepta mereu in mansarda, la ceas de amurg
si vor lacrima diminetile in care la chemarea mea vei fi surd
de le-a venit vremea anotimpurilor sa se sfarseasca, faca-se voia ta
chiar daca nu vor mai fi sarbatori, eu o sa te pastrez in suflet, duminica mea!
ApreciazăApreciază
Minunat mod de a începe o zi de duminică. Mulţumim frumos.
ApreciazăApreciază
Si eu va multumesc, dragii mei. Chiar daca nu fac de obicei comentarii va citesc gandurile asternute covor intre departarile ce va unesc sufletele si va admir!
ApreciazăApreciază
@”Mi-esti duminica ascunsa in suflet… chiar de anotimpurile s-ar sfarsi stiu ca la fel de mult te-as iubi…”
– – –
„Sa-mi porti sâmbetele si duminicile, sa-mi lasi doar ziua de mâine…” 🙂
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/11/08/angel-in-my-heart/
ApreciazăApreciază
@”De s-ar sfârsi anotimpurile…” – cel al iubirii viscerale va ramâne permanent… 🙂
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/10/07/seasons-of-love-anotimpurile-iubirii/#comment-31690
ApreciazăApreciază
…sa ma porti in fiece zi, dulce povara in sufletul tau
cuvant si tacere, bucurie incrustata in vise, niciodata parere de rau…
ApreciazăApreciază