nu ți-am spus

„€œMai am o scoică și câteva pietre
cum să clădesc din ele o mare?”
Octavian Paler

nu ți-am spus, timpul m-a ascuns într-un bulgăre de clipe strivite
uneori nu mai știu cum arăt decât din aduceri aminte
câteodată mă zugrăvesc stângaci, copilărește din culori de amurg
alteori încropesc răsărituri pe pânzele vieții cu penelul visării-alergând

rătăcesc noaptea printre felinare aprinse de închipuiri
bezmetice vise mi se-ncâlcesc printre plete și-mi aprind în suflet iubiri
și când foarfeci ascuțiți se îndreaptă cu zori violeți să mi le reteze
se desprind în culori desenându-mă colaj al viselor veșnic treze

nu ți-am spus, alerg uneori disperat încercând să mă întâlnesc
sunt străină de mine, de vorbe, de tăceri, de tot ce-i lumesc
uneori nu mă mai vreau, mă simt hâdă, de-aș putea m-aș da la casare
însă visele strigă spre viață, opunandu-se cu-ncrancenare

nu ți-am spus, mi se-ntâmpla uneori, fără veste să înfloresc
și-atunci îți scriu caligrafiindu-ți pe suflet: te iubesc, te iubesc, te iubesc!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s