Vânt de noiembrie șuierând aspru prin colțuri de suflet strivit…
Frunze învâltorându-se-n prag… amurgul pășește spre noapte grăbit
Înghețat, a căzut, și-n cădere și-a ciobit măreția într-un vis interzis
Curge sânge pe zare, corbi îi rup trupul și-l aruncă în negru abis
-
Arhive
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Ce frumos ai spus „Curge sange pe zare” ! Ce frumos ! Si vad amurgul ala rosu care-ti intoarce sufletul pe dos; mister care nu stii ce hram poarta, urmeaza un vis, sau un chin …
ApreciazăApreciază
Niciodata nu stim ce urmeaza… asta-i misterul vietii, Domnule Bob…
Important este sa vedem partea frumoasa a lucrurilor intotdeauna. Iar amurgul despre care vorbeam chiar daca intoarce sufletul pe dos pastreaza privirea indreptata spre Cer.
ApreciazăApreciază
Trebuie sa mori, slabit fiind si plin de teama pentru a reinvia mai puternic si curajos ca inainte
ApreciazăApreciază
Da, poate ca trebuie sa gustam din moarte ca sa simtim savoarea vietii…
ApreciazăApreciat de 1 persoană