Vânt de noiembrie șuierând aspru prin colțuri de suflet strivit…
Frunze învâltorându-se-n prag… amurgul pășește spre noapte grăbit
Înghețat, a căzut, și-n cădere și-a ciobit măreția într-un vis interzis
Curge sânge pe zare, corbi îi rup trupul și-l aruncă în negru abis
Anunțuri
Ce frumos ai spus „Curge sange pe zare” ! Ce frumos ! Si vad amurgul ala rosu care-ti intoarce sufletul pe dos; mister care nu stii ce hram poarta, urmeaza un vis, sau un chin …
ApreciazăApreciază
Niciodata nu stim ce urmeaza… asta-i misterul vietii, Domnule Bob…
Important este sa vedem partea frumoasa a lucrurilor intotdeauna. Iar amurgul despre care vorbeam chiar daca intoarce sufletul pe dos pastreaza privirea indreptata spre Cer.
ApreciazăApreciază
Trebuie sa mori, slabit fiind si plin de teama pentru a reinvia mai puternic si curajos ca inainte
ApreciazăApreciază
Da, poate ca trebuie sa gustam din moarte ca sa simtim savoarea vietii…
ApreciazăApreciază