dormi… toate visele sunt cuminti, le-am sarutat pe fiecare in parte si le-am asezat sa ti se odihneasca sub pleoape… zambesc in somn ingereste… din cand in cand cate unul se incrunta usor suspinand si se foieste…
dormi…lasa-ti capul pe genunchii mei si atipeste… eu o sa-mi incerc pe degete ravasindu-ti parul, pretioase inele…
dormi…ploaia deseneaza pe ferestre ideograme si eu nici macar nu ma straduiesc sa le deslusesc… urmaresc doar cum scrie si-apoi mazgaleste nehotarata luandu-si basmul de la capat la nesfarsit…
vantul se rasteste din vreme in vreme izbind crengile pomilor care dadeau sa inmugureasca de bucuria amagitoarelor zile primavaratice…
dormi, ingerul meu… in noaptea asta o sa visez numai eu…
Anunțuri
Buna, fraguta,
Citindu-te, ma intreb:
Oare cum ii arata chipul, ce exprima asemenea fineturi sufletesti?
Probabil e tare bine in preajma lui.
Te citesc, si sensibilitatea ta, ma induioseaza.
E o stare rarisima.
Madi si Onu
ApreciazăApreciază
Bun venit pe taramul feteidefragi!
Pe-aici nu chipul ci sufletul este cel cu care ne aratam in fata celorlalti.
Cuvintele nasc imbratisari de suflet, furtuni ori oaze de liniste interioara…
Iti multumesc pentru trecere si pentru cuvintele alese!
ApreciazăApreciază
Au, nu cumva esti Fata Morgana, de ma simt asa de bine in Oaza bucuriei sufletesti, trimisa in cale-mi?
Şi ţie, aceeaşi feerie, de emoţii!
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
veghe… m-am gândit la poemul lui Victor Hugo:”Insomnie”, nu stiu daca s-a tradus în româna… îngerul te cuprinde, iar sufletul mentine trupul în viata… pentru Hugo, noaptea era un mister total, iar insomnia o sursa de inspiratie, ca si pentru tine… 🙂
Sper ca zorii ti-au oferit un vis fermecat… 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, Melanie!
Imi tin ingerii aproape de suflet…
Zorii… trageau sa adoarma cand au vazut furtuna de afara… I-am mangaiat cu un vis si s-au aratat printre fulgii razleti de nea… La noi ninge si ploua, bacovian…
ApreciazăApreciază
Sufletul tau e aidoma unei fantani pline ochi cu apa vie, unde e de ajuns sa iti cufunzi causul palmei si sa bei pe saturate. Ape limpezi, clare ne clatesc ochii insetati de frumos si de inaltul la care visam ingereste.
Cerul sa iti aiba in paza muza si daruirea cu care ne rasfeti inimile, Fraguta…
ApreciazăApreciază
Irina, ma coplesesc gandurile tale frumoase. Iti multumesc!
Fie ca Cerul sa vegheze asupra noastra astfel incat sa ne putem inaripa visele!
ApreciazăApreciază
Pingback: Dorm « Cuvinte Răvășite
Cred ca cea mai sugestiva imagine a unui vis pe care am citit-o eu vreodata este asta:
„din cand in cand cate unul se incrunta usor suspinand si se foieste…”
Eu il si vad, il vad ! Miraculos ai spus, miraculos !
ApreciazăApreciază
Uneori si visele au somnul nelinistit… Cred ca atunci pot fi vazute de noi, muritorii de rand.
Si eu l-am zarit…
ApreciazăApreciază
Pingback: 1000 de motive… « freestar9
Cât calm şi pace degajă poemul tău, în ciuda naturii dezlănţuite. Blândeţea cu care scrii mă farmecă. Mi-a plăcut mereu cum ai scris, deşi n-am îndrăznit de multe ori să comentez. Felicitări pentru tot ceea ce scrii, pentru felul frumos în care reuşeşti să aşterni în cuvinte vise şi trăiri.
ApreciazăApreciază
Orice trecere pe taramul feteidefragi ma onoreaza! Pretuiesc cuvintele tale si le asez la loc de cinste in galeria celor care imi insenineaza sufletul.
Iti multumesc si te mai astept sa-mi fii oaspete!
ApreciazăApreciază
¤ º° ¤`•.¸.•´ ¤ º° ¤ Love It! •.¸¸.•´¯`•.¸¸.☆♡
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos, Zana! 🙂
ApreciazăApreciază