dor

auzi?… se zbate între aripi de păsări călătoare primăvara,  mijesc fire de lumina din pământul mustind de amintirea zapezii…

ascultă… cântece de dor se înfiripă călătorind peste asprimea încă iernii din noi…

mi-e dor de fluturi… de roiul acela de fluturi care mă purta necondiţionat de anotimpuri până in adâncul sufletului tău…

prinde-mă de mână…vezi?… ne apropiem de cumpăna Cerurilor şi drumul ne strânge … săruta-mă, nu mi-e teamă… ştiu că nu vom putea ieşi de aici… nu vor cânta ingerii, ştiu, la căderea Cerurilor este numai pustiu…un vârtej îngheţat îmi smulge palma din palma ta  şi ne separă…

ninge, iubite… ne aşternem pe pământ, fulgi ai ultimei noastre zăpezi… zâmbeşte, nimeni n-o să ştie că noi am adus primăvara…

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la dor

  1. Domnul Bob spune:

    Eu … eu am plecat într-o toamnă neagră, de moarte
    Mă întorc cerneală așternută în grabă într-o ultimă carte
    Fulgi de cuvinte pe albă hârtie
    Am plecat vară, ucis de o toamnă, mă întorc primăvară, născut de o iarnă de tine pustie
    Am plecat țipăt, durere iscată de rugăciune deșartă
    Timp risipit de vânt, lacrimă de călcâiul uitării strivită și spartă
    Mă întorc zbor de rândunele căutând verde crud
    Mă întorc … de tine mi-e dor, mi-e dor cuvântul când ți se naște să îl aud
    De gândul tău îmi e dor
    De sărutul care mă mângâie zâmbitor
    De palma care îmi ocrotește visul seara târziu
    Mi-e dor să aud dorul de cerneală al peniței când ție iubirea ți-o scriu

    Apreciază

    • fatadefragi spune:

      gândul meu iţi rosteşte povestea de seară în fiece noapte
      ascult-o, îţi picură alene in suflet în molcome şoapte
      uneşte-ţi palmele şi imaginează-ţi că una-i a mea
      încearcă să simţi căldura sărutului meu în palma ta
      îl înnoiesc adesea când dormi si somnu-ţi veghez
      mi-e dor şi când tac, şi când dorm, si când sunt trează atât de adesea visez…

      Apreciază

    • Domnul Bob spune:

      În fiecare seară mă nasc în palma ta
      Din picătură de cerneală, din lacrimă de stea
      Pe buze mă alinți cu-al tău sărut de dor
      Dar trebuie să plec în zori, povestea noastră s-o păstrăm, mi-e soarta ca să mor

      Apreciază

  2. fatadefragi spune:

    murim adeseori fără să ştim, câte puţin,însă povestea noastră a învaţat să învie
    cu fiece stea, cu fiece rază de soare, cu aşteptarea primului puf de alba papadie
    sărutul din noapte, înfăşurat într-un colţ de lumină ruptă din zori
    să-l porţi lângă suflet să-ţi mângâie nopţile, de-ţi e soarta să mori

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s